My Vertical Life

Rock la toti! Cica ieri, 28 august 2009, vineri, am avut concert. Trupa "Te n Years Gone": eu(voce), iulian(voce, chitara bengoasa), lucian(chitara si mai bengoasa), bogdan(bass de la mama lui), al doilea bogdan(chitara cu statie bengoasa) si nu in ultimul rand, ci in primul rand din fata, la tobe magnificul, oxfordistul, viitorul doctor in biochimie, cred, NI..CO..LA..EEEEEE (rock progresiv curge in sange). Asa, si cum spuneam am avut o cantare la Casa de Cultura Mihai Ursachi in Copou (care nu stie unde-i asta, e pe la Teiul Lui Eminescu). Treaba beton, eu intotdeauna intarziat si fizic si psihic, dar punctual spiritual :D. Spectatorii dintre cei mai selecti, ca deobicei, iar noi cu un playlist ales cu mare intelepciune budista, ca sa nu mai zic zeiasca :)) Practic era o piesa pe care as fi preferat sa n-o cant si anume Cicatriz, nu de alta, dar suna mai bine aia originala decat cu vocea mea eronata. Rock pentru colegii draguti care nu mi-au lasat alternativa. As vrea totus

Luni, 3 august, am plecat doua masini din iasi spre Muntii Rodnei. Mare v eselie, dar si mai mare pofta de natura, de padure, de aer curat si de eliberare de orice natura (fetele stiu) :) Prima masina o avea pe Anita ca si capitan de vas, iar ceilalti particip anti la expeditie au fost, in ordinea verticalitatii, Zuzu, Raluca, Andreea. Cea de-a doua masina il avea ca si fruntas de coloana pe Stropi(zis si Adi), iar restul progeniturilor naturii au fost, in ordinea importantei, Andra, Sim, subsemnatul. Rock-manea! Ajunsi cu bine in Borsa, am ramas impresionat de cat de mizerabil putea fi orasul. M-a izbit instant un val de greata si de repulsie fata de oras. Ne-am plimbat de colo colo pana sa gasim un om cu cap care sa ne indrume serios catre intrarea in traseul pentru Vf Pietrosul. Prima incercare esuata a fost cand ne-am oprit in fata unui bar sa cerem indicatii la doua blonde :)) Mare greseala. In timp ce incerc am vertiginos sa-i explic ca vrem sa ajungem la intrarea in rezervatia P