My Vertical Life

Bai cat am asteptat momentul asta. Pfoai! Credeam ca nu mai vine, dar iata ca a si venit, in sfarsit, intr-un moment excelent. Se deschide noua Sala de catarat Blocker ! Deschiderea oficiala va fi Sambata 3 octombrie : 18.00 . Click pe imagine pentru mai multe detalii. De-abia de-acu incepe catararea in Iasi. Haideti cu mic cu mare la o mare catarare! Distractie cat cuprinde, cursuri pentru incepatori, aventura, dezvoltarea armonioasa a corpului si tot ce tine de o viata sanatoasa atat fizic cat si psihic. Oamenii care au facut posibila aceasta miscare sunt Amalia , Catalin , Ramona, Ionut si nu in ultimul rand Oli care a sprijinit si a pus umarul la treaba pentru aceasta reusita moldoveneasca. Hai noroc si ne vedem la sala!

Au trecut doua luni de cand n-am mai fost in chei, din diverse motive, insa duminica a fost o iesire frumoasa si dureroasa in aceeasi masura. Am plecat cu Andra si Anita cu gand sa ne jucam putin pe niste trasee. Desi n-aveam nici unul ceva clar in cap, eu totusi, imi propusesem sa incerc Cleo (7a). Tare greu m-am miscat, drept dovada deficienta de care duc lipsa daca nu ies mai des la stanca. In cele din urma am reusit sa leg toti pasii dar cu dureri crancene la calcaie din pricina papuceilor, cu toate ca anul trecut in aceeasi perioada am reusit sa fac ceva mai multe miscari legate la acest traseu. N-am apucat sa ma dau prea des pe el si asa-mi pare rau. Mai mult de 5 incercari n-am avut pe el, din pacate; si toate au fost la distante foarte mari de timp. S-au dat si fetele mansa la traseu, ca nu dispuneam de 2 corzi si erau nevoite sa stea dupa mine, din pacate. S-au miscat foarte bine pe traseu si au legat cam toate miscarile mai dificile, dar cap de coarda mai schimba putin din

How about some ice! Site-ul oficial: Will Gadd

It’s all in your mind: Mental Training Quotes You will climb only as high as your mind lets you. Robyn Erbesfield Doing a route at the absolute limit of the possible demands and encourages a coordination of all peripheral factors. It is, at the same time, a sign of joy and contentment with that moment, perhaps even a mirror of the equlibrium in your inner spirit, a mirror of a liberated state of mind. Wolfgang Güllich Relaxation, acceptance, and keeping open mind are key. First of all, peak performance isn’t possible if one is not relaxed, and if one is going to stay relaxed they must simply accept problems when they arise and decide to solve them. If I can’t do a move I merely accept that I haven’t discovered the right sequence, instead of trying the same sequence over and over or just quitting. I will try to do it 20 or 30 different ways, making subtle changes in body position and fot placement, until I find something that does work. That’s what I mean by keeping a

The Invincibles Team 4 - 6 septembrie 2009 Constanta - locatia Gravity Park, un eveniment marca H2O . Datorita acestor 3 zile in Constanta si acestui eveniment fain si oamenilor pe care i-am intalnit acolo, am avut primul meu vis in care am inceput sa rad in somn, lucru care nu mi s-a mai intamplat de foarte multi ani. Pe langa asta, am ramas foarte impresionat de cati copii si tineri talentati si pasionati am vazut la festivalul asta de muzica si sporturi extreme. Sa nu mai spun ca transportul a fost asigurat dus-intors pentru aproximativ 200 de oameni din toata tara, pentru asta au fost puse la dispozitie de organizatorii evenimentului 4 autocare care sa acopere aproximativ toate orasele importante unde ar fi existat potentiali concurenti pentru sporturile aflate in competitie la eveniment si anume: role, skateboard, bmx, bmx/bike dirt, trial, catarare, mountainboard. La categoria de catarare, unde m-am inscris si eu, am fost putin dezamagit din mai multe motive. In primul rand nu a

Rock la toti! Cica ieri, 28 august 2009, vineri, am avut concert. Trupa "Te n Years Gone": eu(voce), iulian(voce, chitara bengoasa), lucian(chitara si mai bengoasa), bogdan(bass de la mama lui), al doilea bogdan(chitara cu statie bengoasa) si nu in ultimul rand, ci in primul rand din fata, la tobe magnificul, oxfordistul, viitorul doctor in biochimie, cred, NI..CO..LA..EEEEEE (rock progresiv curge in sange). Asa, si cum spuneam am avut o cantare la Casa de Cultura Mihai Ursachi in Copou (care nu stie unde-i asta, e pe la Teiul Lui Eminescu). Treaba beton, eu intotdeauna intarziat si fizic si psihic, dar punctual spiritual :D. Spectatorii dintre cei mai selecti, ca deobicei, iar noi cu un playlist ales cu mare intelepciune budista, ca sa nu mai zic zeiasca :)) Practic era o piesa pe care as fi preferat sa n-o cant si anume Cicatriz, nu de alta, dar suna mai bine aia originala decat cu vocea mea eronata. Rock pentru colegii draguti care nu mi-au lasat alternativa. As vrea totus

Luni, 3 august, am plecat doua masini din iasi spre Muntii Rodnei. Mare v eselie, dar si mai mare pofta de natura, de padure, de aer curat si de eliberare de orice natura (fetele stiu) :) Prima masina o avea pe Anita ca si capitan de vas, iar ceilalti particip anti la expeditie au fost, in ordinea verticalitatii, Zuzu, Raluca, Andreea. Cea de-a doua masina il avea ca si fruntas de coloana pe Stropi(zis si Adi), iar restul progeniturilor naturii au fost, in ordinea importantei, Andra, Sim, subsemnatul. Rock-manea! Ajunsi cu bine in Borsa, am ramas impresionat de cat de mizerabil putea fi orasul. M-a izbit instant un val de greata si de repulsie fata de oras. Ne-am plimbat de colo colo pana sa gasim un om cu cap care sa ne indrume serios catre intrarea in traseul pentru Vf Pietrosul. Prima incercare esuata a fost cand ne-am oprit in fata unui bar sa cerem indicatii la doua blonde :)) Mare greseala. In timp ce incerc am vertiginos sa-i explic ca vrem sa ajungem la intrarea in rezervatia P

Nu prea ma agit sa scriu pe blog aventurile mele, caci le scriu altundeva, dar ca sa ma feresc de potentiala manifestare de a povesti individual tuturor prietenilo r ce- am patit luni, 6 iulie in Cheile Bicazului, ma incumet sa desavarsesc aceasta inscriere in bl og , cu riscul de a parea ridicol, sau uneori si mai ridicol. Practic va fi si pentru mine cat si pentru altii un reper, nimic m ai mult. Dupa o lunga pauza de mers in Cheile Bicazului, ma decid impreuna cu Andra si Anita sa facem o potentiala incercare a traseului clasic Creasta Estica, din Piatra Altarului, cotat 4A (UIAA), deci un traseu relativ usor pentru alpinistii cu pregatire medie. Traseului nu-i trebuie mai mult de 3 ore sa fie completat si are o diferenta de nivel de 190 m si o lungime de 245 m cu 7 lc (lungimi de coarda). Aceasta este varianta corecta a traseului, adica as a cum a fost gandita initial. Binenteles el poate fi combinat si cu Vanatorii de Munte, un traseu inve cin at ; p rimele doua lungimi din Vanat