Sala de catarat - Blocker

Bai cat am asteptat momentul asta. Pfoai!
Credeam ca nu mai vine, dar iata ca a si venit, in sfarsit, intr-un moment excelent.

Se deschide noua Sala de catarat Blocker! Deschiderea oficiala va fi Sambata 3 octombrie : 18.00.

Click pe imagine pentru mai multe detalii.


De-abia de-acu incepe catararea in Iasi.
Haideti cu mic cu mare la o mare catarare! Distractie cat cuprinde, cursuri pentru incepatori, aventura, dezvoltarea armonioasa a corpului si tot ce tine de o viata sanatoasa atat fizic cat si psihic.

Oamenii care au facut posibila aceasta miscare sunt Amalia, Catalin, Ramona, Ionut si nu in ultimul rand Oli care a sprijinit si a pus umarul la treaba pentru aceasta reusita moldoveneasca.

Hai noroc si ne vedem la sala!

Raza Soarelui

Au trecut doua luni de cand n-am mai fost in chei, din diverse motive, insa duminica a fost o iesire frumoasa si dureroasa in aceeasi masura.
Am plecat cu Andra si Anita cu gand sa ne jucam putin pe niste trasee. Desi n-aveam nici unul ceva clar in cap, eu totusi, imi propusesem sa incerc Cleo (7a).


Tare greu m-am miscat, drept dovada deficienta de care duc lipsa daca nu ies mai des la stanca. In cele din urma am reusit sa leg toti pasii dar cu dureri crancene la calcaie din pricina papuceilor, cu toate ca anul trecut in aceeasi perioada am reusit sa fac ceva mai multe miscari legate la acest traseu. N-am apucat sa ma dau prea des pe el si asa-mi pare rau. Mai mult de 5 incercari n-am avut pe el, din pacate; si toate au fost la distante foarte mari de timp.


S-au dat si fetele mansa la traseu, ca nu dispuneam de 2 corzi si erau nevoite sa stea dupa mine, din pacate. S-au miscat foarte bine pe traseu si au legat cam toate miscarile mai dificile, dar cap de coarda mai schimba putin din perspectiva, asa ca viitorul va apartine :D


I-am mai dat un sut, dar fara succes si am ramas putin dezamagit de efectele antrenamentelor mele underground. Experienta la stanca in maniera cap de coarda isi spune cuvantul.

Cu calcaiele umflate ne-am indreptat catre "Pas final" (6b+) unde am ramas total dezamagit, din nou, de prestatia mea dezastruoasa. Dureri ingrozitoare la calcaiele umflate (trebuie sa-mi schimb papuceii la trasee de escalada) m-au impiedicat sa leg acest traseu frumos.


In schimb Andra a legat aproape tot traseul in varianta mansa, mai putin pasul final, ceea ce m-a facut sa ma gandesc la viitor :)) Cred ca se poate mai mult si mai bine in varianta cap de coarda pe 6b+. Si Anita ar fi legat miscarile daca nu ar fi avut acelasi tip de problema cu calcaiele.

Toate ca toate, dar a fost o zi atat de frumoasa si plina de lumina si albastrul cerului ne-a innebunit pe toti, inclusiv herghelia de la Raza Soarelui si stelele minunate care s-au vazut cand ne-am indreptat spre casa. Nicicand n-am mai vazut asa de frumoasa Calea Lactee la jumatatea drumului intre Piatra Neamt si Roman.

Superb!

Will Gadd - o legenda vie

How about some ice!







Site-ul oficial: Will Gadd

It's all in your mind

It’s all in your mind:
Mental Training Quotes

You will climb only as high as your mind lets you.

Robyn Erbesfield

Doing a route at the absolute limit of the possible demands and encourages a coordination of all peripheral factors. It is, at the same time, a sign of joy and contentment with that moment, perhaps even a mirror of the equlibrium in your inner spirit, a mirror of a liberated state of mind.

Wolfgang Güllich

Relaxation, acceptance, and keeping open mind are key. First of

all, peak performance isn’t possible if one is not relaxed, and if one is going to stay relaxed they must simply accept problems when they arise and decide to solve them. If I can’t do a move I merely accept that I haven’t discovered the right sequence, instead of trying the same sequence over and over or just quitting. I will try to do it 20 or 30 different ways, making subtle changes in body position and fot placement, until I find something that does work. That’s what I mean by keeping an open mind.

Lynn Hill

I think that drive and mental strength are the factors that distinguish ordinary for extraordinary achievements. In competition, it is not the physically strongest climbers who win, but rather the mentally strongest.

Jibé Tribout

[…] I realized that a climber’s ability can usually be judged by the point at which he gives up. Beginners fall off when they don’t know what to do, advanced climbers when they get pumped, but world-class climbers like Jerry Moffatt climb far beyond the phisical limitations of their muscles.

Christian Griffith

One aspect is strength, one is technique and one is the mind. And I think that the mind is the most powerful, technique is second and physical strength third. How many people do you know who can do one-arm pull-ups, but can’t do even relatively easy boulder problems? How many people do you know who can’t one-arm hang off a half-ich edge, but can climb 5.13?

Jim Karn

Sursa: ClimbAndMore.com

The Invincibles Team 2009

The Invincibles Team 4 - 6 septembrie 2009 Constanta - locatia Gravity Park, un eveniment marca H2O.

Datorita acestor 3 zile in Constanta si acestui eveniment fain si oamenilor pe care i-am intalnit acolo, am avut primul meu vis in care am inceput sa rad in somn, lucru care nu mi s-a mai intamplat de foarte multi ani.



Pe langa asta, am ramas foarte impresionat de cati copii si tineri talentati si pasionati am vazut la festivalul asta de muzica si sporturi extreme. Sa nu mai spun ca transportul a fost asigurat dus-intors pentru aproximativ 200 de oameni din toata tara, pentru asta au fost puse la dispozitie de organizatorii evenimentului 4 autocare care sa acopere aproximativ toate orasele importante unde ar fi existat potentiali concurenti pentru sporturile aflate in competitie la eveniment si anume: role, skateboard, bmx, bmx/bike dirt, trial, catarare, mountainboard.

La categoria de catarare, unde m-am inscris si eu, am fost putin dezamagit din mai multe motive. In primul rand nu a fost categorie de amatori, fie nu au fost destui concurenti pentru asta fie nu s-a dorit crearea categoriei si prin urmare toti participantii erau la categoria de Pro, lucru care a dezarmat pe putinii concurenti pentru amatori, inclusiv Andra, singura fata care vroia sa participe la amatori :)) Apoi structura din fibra de sticla, foarte ciudata, fara aderenta. Trebuia sa ma dau cu foarte mult magneziu sa nu-mi alunece mana, intrucat transpiram si pierdeam din aderenta, iar la concurs prizele aveau un fel de banda aderenta aplicata pe ele , gen smirghel (prizele erau marcate: ce-ai folosit la mana, ai si la picioare cu mici exceptii). Un gen de panou cu care nu eram obisnuit si la care nu i-am facut fata. Si totusi, din moment ce au ajuns cativa Pro in Top, clar traseele erau facubile si doar pentru profesionisti. Oricum, felicitari pentru castigatorii concursului la catarare!


In continuare am urmarit cu placere restul sporturilor si eram foarte fascinat de miscarea din Gravity Park.
Am incarcat filmele si fotografiile facute acolo, dar senzatia placuta cu care am ramas de la acest eveniment n-o pot impartasi nimanui, caci au simtit-o doar cei prezenti acolo.

Seara s-a sfarsit cu premierea, concert Suie Paparude, Jungle Drums si Mc Zani BeatBox, intrucat ziua de duminica se anunta furtunoasa si competitiile s-au tinut doar sambata.
Premiile in valoare de 30.000 euro cash si produse. Categoriile Pro au beneficiat de cash, iar amatorii de produse.

Felicitari H2O pentru eveniment!


Fotografii

Video

Lista Castigatorilor

Ten Years Gone - o viata pe orizont

Rock la toti!




Cica ieri, 28 august 2009, vineri, am avut concert. Trupa "Ten Years Gone": eu(voce), iulian(voce, chitara bengoasa), lucian(chitara si mai bengoasa), bogdan(bass de la mama lui), al doilea bogdan(chitara cu statie bengoasa) si nu in ultimul rand, ci in primul rand din fata, la tobe magnificul, oxfordistul, viitorul doctor in biochimie, cred, NI..CO..LA..EEEEEE (rock progresiv curge in sange).


Asa, si cum spuneam am avut o cantare la Casa de Cultura Mihai Ursachi in Copou (care nu stie unde-i asta, e pe la Teiul Lui Eminescu). Treaba beton, eu intotdeauna intarziat si fizic si psihic, dar punctual spiritual :D.
Spectatorii dintre cei mai selecti, ca deobicei, iar noi cu un playlist ales cu mare intelepciune budista, ca sa nu mai zic zeiasca :)) Practic era o piesa pe care as fi preferat sa n-o cant si anume Cicatriz, nu de alta, dar suna mai bine aia originala decat cu vocea mea eronata. Rock pentru colegii draguti care nu mi-au lasat alternativa.
As vrea totusi sa mentionez ca piesele de la The Mars Volta le-am dedicat surioarei mele, care e un fan inrait.

Playlist:
1. River Dance - piesa proprie
2.Fear of a blank Planet - Porcupine Tree
3.Open Car - Porcupine Tree
4.Get Out - Faith no More
5.Step into the light - piesa proprie
6.Ilyena - The Mars Volta
7.Magdalena - The Mars Volta (piesa la care a cantat Nicolae la voce)
8.Cicatriz ESP - The Mars Volta
9.Blackest Eyes - Porcupine Tree
10. Sound of Muzak - Porcupine Tree
11. Schizoid Man - King Crimson

A fost primul nostru concert in Iasi dupa o lunga pauza si cateva rupturi de tendoane in randul nostru de mari performeri. Am mai avut insa o prestatie, la Radauti, la festivalul moto din 14-16 august a.c. care insa n-a fost prea bine primita, dar pe noi nu ne-a deranjat. Am avut cativa sustinatori "putini dar buni" cum chiar ei au spus si le multumim.

As vrea sa multumesc, deasemenea, si tuturor celor care au participat la concertul de vineri si ca noua ne-a facut mare placere sa cantam in fata voastra. Eu unul m-am simtit foarte bine si degajat, asa cum ar si trebui sa se simta toata lumea la un concert cu Ten Years Gone.



Si ca sa inchei cu o vorba din poporul nostru TYG: "albul muta si castiga"

Rock!

Muntii Rodnei

Luni, 3 august, am plecat doua masini din iasi spre Muntii Rodnei. Mare veselie, dar si mai mare pofta de natura, de padure, de aer curat si de eliberare de orice natura (fetele stiu) :)

Prima masina o avea pe Anita ca si capitan de vas, iar ceilalti participanti la expeditie au fost, in ordinea verticalitatii, Zuzu, Raluca, Andreea. Cea de-a doua masina il avea ca si fruntas de coloana pe Stropi(zis si Adi), iar restul progeniturilor naturii au fost, in ordinea importantei, Andra, Sim, subsemnatul. Rock-manea!
Ajunsi cu bine in Borsa, am ramas impresionat de cat de mizerabil putea fi orasul. M-a izbit instant un val de greata si de repulsie fata de oras. Ne-am plimbat de colo colo pana sa gasim un om cu cap care sa ne indrume serios catre intrarea in traseul pentru Vf Pietrosul. Prima incercare esuata a fost cand ne-am oprit in fata unui bar sa cerem indicatii la doua blonde :)) Mare greseala. In timp ce incercam vertiginos sa-i explic ca vrem sa ajungem la intrarea in rezervatia Pietrosul, fata parea ca ma intelege caci avea o privire atat de limpede si pura si de indata ce incerca sa spuna ceva parca era paralizata, tot ma intreba ce-i ala Pietrosul si Stropi, mult mai inspirat ca mine la o discutie cu blonde, vorbeste: "Sa stii ca si noi stim bancuri cu blonde!" Si plecam de langa ele in hohote de ras-plans.
In cele din urma gasim intrarea in traseul marcat cu dunga verticala albastra si urcam cu masinile pana intr-un punct in care nu se mai putea. Anita deja facea spume la gura si ne injura marunt, ca deh, noi eram cu Dacia si ea era cu Suzuki, o masina finutza de strada care a STRABATUT vitejeste drumurile pline de capcane ale Rodnei. Rock, Anita Virtuoasa!

Am gasit o poienita frumoasa in curte la o mamaie de prin zona, care ne-a primit cu bratele deschise si ne-am asamblat corturile numaidecat. Am facut o friptura la gratarul adus de Stropi si ne-am infruptat cu delicatetile pe care le mai aveam la noi.

Odata cu lasarea serii se auzeau tunete si fulgere din ce in ce mai aproape de zona noastra si desi ne-am rugat mult la Buddha sa fim scutiti de minunile norilor Cumulonimbus, parca ne-a facut in ciuda. N-a durat foarte mult ploaia, dar a fost indeajuns cat sa ne dam cu totii seama ca nu aveam corturile bine ancorate si ca la orice pipi ingeresc corturile ar fi plutit in neant.
Somn usor si vise placute in prima noapte!

Dimineata, micul dejun, spalatul pe dinti si repede la traseu. Vremea se anunta superba asa ca am luat-o din loc rapid sa ajungem pe Vf. Pietrosul. Traseul pana la statia meteo era un gen de autostrada, nimic prea salbatic sau prea extrem, pasuneala ideala.
Si urcam si urcam, cu tricouri ne stergeam, transpiratia strangeam si padurea o pierdeam. Si mai bine de jumatate erau deja osteniti si am hotarat sa facem prima pauza dupa 10 minute de mers :)) Rock-manea!

Pfoai, cat chin, cat soare si cat efort. Miscare lipsa, dragoste cat cuprinde. Dupa ce s-au golit pe jumatate sticlele cu apa, am mai facut o incercare de a sta in miscare macar o ora si cu adevarat ne-am implinit ritmul pana cand dupa un efort prelungit si exhaustiv, Sim se trezeste ca nu mai are talpa si a trebuit sa i-o legam, Rock Simona Talpa Legata! Si asta dupa 10 minute de mers de la prima oprire. :))



Eh, si de-atunci, de-atunci ursul in papuci, vulpea in nadragi umbla dupa fragi, ca tare multe tufe erau pe marginea drumului si parca nu mai ajungeam la destinatie la cate tufe de fructe erau.



In cele din urma dupa popasuri prelungite si extenuari ametite si valuri de caldura subite ajungem la statia Meteo si la lacul glaciar Iezer. Am poposit, am fotografiat maimute obosite si animale vopsite cu rosu pe fata si spate si ne-am continuat drumul.



Raluca si Stropi au fost curajosii echipei caci in ciuda oboselii si ruperii de ritm pe care au intampinat-o, au indraznit sa-si impuna sa urce partea cea mai dificila a traseului. Si am urcat si am urcat pe un munte venerat ce pan'la cer s-a ridicat. Simona era in fruntea echipei si numai ce a ajuns pe o sa s-a auzit un tipat scurt si eronat ca m-am speriat rau, credeam ca s-a intamplat ceva si am luat-o inainte sa vad ce era cu acel sunet. Ajuns acolo, Sim era intinsa pe spate fericita ca a ajuns pe varf? care varf bre? ca e ala din dreapta :)) Rock Simona Talpa Legata. Si din urma soseau pe rand Andra, Zuzu, Andreea, Anita, Raluca si Stropi.




Dupa 5 minute pe sa, ne-am lasat bagajele acolo si am rupt-o la fuga pana pe varf, am facut pozele ce se cuveneau si ne-am indreptat catre bagajele cu mancare caci eram lihniti. A fost o masa bine meritata si foarte gustoasa. Tot traseul a durat 4 ore.




In departare, in timp ce infulecam ca niste nesatui, se observau la orizontul nostru infinit si clar, un set de CumulusCongestus ce se loveau de Cumulonimbus si provocau niste descarcari electrice vertiginoase. Relaxarea era departe de a fi cea mai scurta si am decis sa ne grabim cu masa si sa coboram in cea mai mare liniste si viteza sa nu care cumva sa avem surprize electrice pe langa noi. Mai aveam 10 minute pana la cort cand s-a starnit dusul. Era destul de devreme si ploua cam mult si am avut noroc de Monopoly pe care l-a adus Andra, caci numai asa ne-am putut arata adevarata valoare unii dintre noi :))
Mancat, cacat, culcat, visat, trezit!

5 august, ploaie si iar ploaie.
O scurta gaura in cer ne-a permis sa ne ridicam corturile si sa plecam cu totul inspre Pestera Izei. Dupa o ora de cautare a traseului, l-am gasit, l-am pipait, dar cu masinile n-am urcat prea departe asa ca a trebuit sa i-o dam la pas eronat prin padure.



Dupa o perioada de mers si poposit, liderul de trupa s-a schimbat, Andreea devenind un fel de lider mai mic care urmarea marcajul triunghiul rosu de pe copaci pana cand: "Wai, da eu nu mai vad nici un semn mai departe!", rock, semnul cu un copac mai inainte spunea la stanga :)) Si numai bine am facut la stanga si am ajuns intr-o poienita tare frumoasa,



dar iarasi era un semn care spunea la dreapta, dar noi am mers tot inainte pana cand nu am gasit nici un semn si ne-am intors la ala cu dreapta si ce sa vezi si sa nu crezi, pestera era la curul nostru asteptandu-ne in liniste sa alunecam si sa cadem in ea. Pestera o vedeti din poze, foarte frumoasa si salbatica.





Dupa ce-am iesit din ea, Zuzu a remarcat o pasare kamikaze, care se arunca in cap de la baza pesterii si-si deschidea aripile aproape de contactul cu stancile. Cine stie ce gandea Zuzu atunci: "Should I stay or should i go now.... tam tam tam " rock!
Dupa o masa copioasa si o serie de poze de pus la Hi5,



ne-am miscat fundurile catre masinile care ne asteptau cuminti sa ne duca la un nou loc de campare, pe care l-am gasit odata cu caderea noptii.
Ne-am montat corturile si am inceput sa ne gatim cina, care a fost la fel de gustoasa ca in oricare alta zi, chiar daca o gateam eu mai stangaci. Azi n-a mai plouat atat de mult, dar nici cerul nu arata prea bine.



Dupa cina ne-am hotarat tacit sa mai stam si noi in jurul castroanelor murdare si sa bem ceva bere si sa rontaim seminte, cand... deodata... incepe Andra sa povesteasca despre fantomele din Opera, de parca nu era de ajuns una si pentru ca locul era perfect, atmosfera era propice pentru astfel de momente, Raluca a inceput incet incet sa tremure si sa incerce lumea sa convinga sa nu mai spuna povesti de groaza, nu de alta dar eram la marginea padurii si ursul trubadur putea sa apara in orice moment, muahahaha. Pana la urma tot ploaia ne-a alungat de la sezatoare, ca uite-asa a fost toata excursia :))



Planul pentru urmatoarea zi de 6 august, joi, era sa mergem la Cascada Cailor, aflata undeva pe langa partia de Schi de la Completxul turistic Borsa, dar numai bine eram gata cu micul dejun si cu stransul cortului ca iar s-a starnit de ploaie si ne-am hotarat sa mergem direct in Rarau si asa am facut, putin dezamagiti de vremea idioata care ne-a urmarit, desi avea si ploaia farmecul ei si poate n-am inteles-o noi prea bine.
Ne-am reaprovizionat in Campulung si am urcat pe la Pojorata in Rarau.
Vremea super, ceata, apoi ploaie, apoi frig si iar ploaie.
Zuzu aproape ca a facut o cucerire cand a invitat-o un padurar sa doarma la el daca-i va fi frig la noapte. Rock-manea Zuzu! :)) Si pentru ca padurarul era cam nesatul, a invitat-o si pe Simona.



Neavand cu ce sa ne delectam, ne-am luat Monopoly si ne-am ascuns la Cabana sa jucam. Dupa 2 ore si ceva de cumparat, vandut, platit chirie si inchisoare, am dezbatut problema cu cazarea la padurar, desi Zuzu era cam reticenta :)), oare de ce? s-a trezit Stropi sa-si incerce barbatia cu padurarul: "In palose sa ne luptam, sub paturi sa ne gadilam sau pe prispa sa ne spalam!" Cand vazui padurarul ca e un barbat in cabana lui, a dat-o intoarsa ca el nu vrea baieti :)) rock-manea Stropi! si uite-asa tot la cort am dormit cu totii. Dupa ce am aprins un foc si ne-am



incalzit fetele si am cantat la chitara, ghici cine ne-a fugarit la somn? ploaia, binenteles.
La o bucata de vreme, Anita virtuoasa, se trezeste panicata ca vine ursul, vulpea, orice. Ies din cortul vecin cu bata pe care mi-am luat-o de-acasa si incep sa ma uit prin jur. Nimic suspect, ci doar picaturi de ploaie care cadeau din copaci si un caine care astepta sa ne linga vasele nespalate.

7 august, Rarau, ploaie
Dupa ploaie mancam, ne luam boarfe de drum si umblam printre stanci. Dam de faleza La Spital, unde tare as fi incercat niscai trasee de escalada si ajungem si pe la faleza La Drogherie, unde Viagra n-a avut efectul care trebuia si poposim la intrarea in traseul clasic de pe Pietrele Doamnei. Facem planuri de escalada, desi norii nu arata prea bine. Andra si Anita, cap secund pe traseu, eu zic ca ma risc cu Zuzu sa o iau in traseu, desi incepatoare, dar convins ca poate si ca traseul e usor.



Planuri facute, vine ploaia. Pastele si grijania sunca si sampania!
Stam ceva vreme la cabana, bem bere, iese soarele, fetele toate viteza la Piatra Soimului, sa vada valea cat e de frumoasa.



Planurile mele de escalada revin, dar nu integral si decid sa-mi iau echipamentul sa ma duc La Cotetz si iar vine ploaia :)) Rock fetelor. Dupa o pauza, montez un Autograf 6- pentru o mansa si inca un Kids Land 4 pentru alta mansa pentru incepatoarele in ale catararii: Zuzu, Simona, Andreea, Raluca.



Dupa o serie de miscari si morcovi toate au fost invingatoare si ne-am indreptat catre corturi cu noi provizii de foc de la padurarul indragostit. Mancare, rock si binenteles, ploaia care iar ne-a alungat la corturi.
O vreme de cacat!

8 august, vreme de cocotz
Lumea demoralizata, planuri sa plecam de dimineata, eu inca cu ceva optimism. Inainte sa plecam iese soarele, deja nu ma mai intereseaza :)) Hai acasa!

Copyright fotografii: Andra

Fetelor si baiete, va rog sa completati daca mi-a scapat ceva.