Muntii Rodnei
Luni, 3 august, am plecat doua masini din iasi spre Muntii Rodnei. Mare veselie, dar si mai mare pofta de natura, de padure, de aer curat si de eliberare de orice natura (fetele stiu) :)
Prima masina o avea pe Anita ca si capitan de vas, iar ceilalti participanti la expeditie au fost, in ordinea verticalitatii, Zuzu, Raluca, Andreea. Cea de-a doua masina il avea ca si fruntas de coloana pe Stropi(zis si Adi), iar restul progeniturilor naturii au fost, in ordinea importantei, Andra, Sim, subsemnatul. Rock-manea!
Ajunsi cu bine in Borsa, am ramas impresionat de cat de mizerabil putea fi orasul. M-a izbit instant un val de greata si de repulsie fata de oras. Ne-am plimbat de colo colo pana sa gasim un om cu cap care sa ne indrume serios catre intrarea in traseul pentru Vf Pietrosul. Prima incercare esuata a fost cand ne-am oprit in fata unui bar sa cerem indicatii la doua blonde :)) Mare greseala. In timp ce incercam vertiginos sa-i explic ca vrem sa ajungem la intrarea in rezervatia Pietrosul, fata parea ca ma intelege caci avea o privire atat de limpede si pura si de indata ce incerca sa spuna ceva parca era paralizata, tot ma intreba ce-i ala Pietrosul si Stropi, mult mai inspirat ca mine la o discutie cu blonde, vorbeste: "Sa stii ca si noi stim bancuri cu blonde!" Si plecam de langa ele in hohote de ras-plans.
In cele din urma gasim intrarea in traseul marcat cu dunga verticala albastra si urcam cu masinile pana intr-un punct in care nu se mai putea. Anita deja facea spume la gura si ne injura marunt, ca deh, noi eram cu Dacia si ea era cu Suzuki, o masina finutza de strada care a STRABATUT vitejeste drumurile pline de capcane ale Rodnei. Rock, Anita Virtuoasa!
Am gasit o poienita frumoasa in curte la o mamaie de prin zona, care ne-a primit cu bratele deschise si ne-am asamblat corturile numaidecat. Am facut o friptura la gratarul adus de Stropi si ne-am infruptat cu delicatetile pe care le mai aveam la noi.
Odata cu lasarea serii se auzeau tunete si fulgere din ce in ce mai aproape de zona noastra si desi ne-am rugat mult la Buddha sa fim scutiti de minunile norilor Cumulonimbus, parca ne-a facut in ciuda. N-a durat foarte mult ploaia, dar a fost indeajuns cat sa ne dam cu totii seama ca nu aveam corturile bine ancorate si ca la orice pipi ingeresc corturile ar fi plutit in neant.
Somn usor si vise placute in prima noapte!
Dimineata, micul dejun, spalatul pe dinti si repede la traseu. Vremea se anunta superba asa ca am luat-o din loc rapid sa ajungem pe Vf. Pietrosul. Traseul pana la statia meteo era un gen de autostrada, nimic prea salbatic sau prea extrem, pasuneala ideala.
Si urcam si urcam, cu tricouri ne stergeam, transpiratia strangeam si padurea o pierdeam. Si mai bine de jumatate erau deja osteniti si am hotarat sa facem prima pauza dupa 10 minute de mers :)) Rock-manea!
Pfoai, cat chin, cat soare si cat efort. Miscare lipsa, dragoste cat cuprinde. Dupa ce s-au golit pe jumatate sticlele cu apa, am mai facut o incercare de a sta in miscare macar o ora si cu adevarat ne-am implinit ritmul pana cand dupa un efort prelungit si exhaustiv, Sim se trezeste ca nu mai are talpa si a trebuit sa i-o legam, Rock Simona Talpa Legata! Si asta dupa 10 minute de mers de la prima oprire. :))
Eh, si de-atunci, de-atunci ursul in papuci, vulpea in nadragi umbla dupa fragi, ca tare multe tufe erau pe marginea drumului si parca nu mai ajungeam la destinatie la cate tufe de fructe erau.
In cele din urma dupa popasuri prelungite si extenuari ametite si valuri de caldura subite ajungem la statia Meteo si la lacul glaciar Iezer. Am poposit, am fotografiat maimute obosite si animale vopsite cu rosu pe fata si spate si ne-am continuat drumul.
Raluca si Stropi au fost curajosii echipei caci in ciuda oboselii si ruperii de ritm pe care au intampinat-o, au indraznit sa-si impuna sa urce partea cea mai dificila a traseului. Si am urcat si am urcat pe un munte venerat ce pan'la cer s-a ridicat. Simona era in fruntea echipei si numai ce a ajuns pe o sa s-a auzit un tipat scurt si eronat ca m-am speriat rau, credeam ca s-a intamplat ceva si am luat-o inainte sa vad ce era cu acel sunet. Ajuns acolo, Sim era intinsa pe spate fericita ca a ajuns pe varf? care varf bre? ca e ala din dreapta :)) Rock Simona Talpa Legata. Si din urma soseau pe rand Andra, Zuzu, Andreea, Anita, Raluca si Stropi.
Dupa 5 minute pe sa, ne-am lasat bagajele acolo si am rupt-o la fuga pana pe varf, am facut pozele ce se cuveneau si ne-am indreptat catre bagajele cu mancare caci eram lihniti. A fost o masa bine meritata si foarte gustoasa. Tot traseul a durat 4 ore.
In departare, in timp ce infulecam ca niste nesatui, se observau la orizontul nostru infinit si clar, un set de CumulusCongestus ce se loveau de Cumulonimbus si provocau niste descarcari electrice vertiginoase. Relaxarea era departe de a fi cea mai scurta si am decis sa ne grabim cu masa si sa coboram in cea mai mare liniste si viteza sa nu care cumva sa avem surprize electrice pe langa noi. Mai aveam 10 minute pana la cort cand s-a starnit dusul. Era destul de devreme si ploua cam mult si am avut noroc de Monopoly pe care l-a adus Andra, caci numai asa ne-am putut arata adevarata valoare unii dintre noi :))
Mancat, cacat, culcat, visat, trezit!
5 august, ploaie si iar ploaie.
O scurta gaura in cer ne-a permis sa ne ridicam corturile si sa plecam cu totul inspre Pestera Izei. Dupa o ora de cautare a traseului, l-am gasit, l-am pipait, dar cu masinile n-am urcat prea departe asa ca a trebuit sa i-o dam la pas eronat prin padure.
Dupa o perioada de mers si poposit, liderul de trupa s-a schimbat, Andreea devenind un fel de lider mai mic care urmarea marcajul triunghiul rosu de pe copaci pana cand: "Wai, da eu nu mai vad nici un semn mai departe!", rock, semnul cu un copac mai inainte spunea la stanga :)) Si numai bine am facut la stanga si am ajuns intr-o poienita tare frumoasa,
dar iarasi era un semn care spunea la dreapta, dar noi am mers tot inainte pana cand nu am gasit nici un semn si ne-am intors la ala cu dreapta si ce sa vezi si sa nu crezi, pestera era la curul nostru asteptandu-ne in liniste sa alunecam si sa cadem in ea. Pestera o vedeti din poze, foarte frumoasa si salbatica.
Dupa ce-am iesit din ea, Zuzu a remarcat o pasare kamikaze, care se arunca in cap de la baza pesterii si-si deschidea aripile aproape de contactul cu stancile. Cine stie ce gandea Zuzu atunci: "Should I stay or should i go now.... tam tam tam " rock!
Dupa o masa copioasa si o serie de poze de pus la Hi5,
ne-am miscat fundurile catre masinile care ne asteptau cuminti sa ne duca la un nou loc de campare, pe care l-am gasit odata cu caderea noptii.
Ne-am montat corturile si am inceput sa ne gatim cina, care a fost la fel de gustoasa ca in oricare alta zi, chiar daca o gateam eu mai stangaci. Azi n-a mai plouat atat de mult, dar nici cerul nu arata prea bine.
Dupa cina ne-am hotarat tacit sa mai stam si noi in jurul castroanelor murdare si sa bem ceva bere si sa rontaim seminte, cand... deodata... incepe Andra sa povesteasca despre fantomele din Opera, de parca nu era de ajuns una si pentru ca locul era perfect, atmosfera era propice pentru astfel de momente, Raluca a inceput incet incet sa tremure si sa incerce lumea sa convinga sa nu mai spuna povesti de groaza, nu de alta dar eram la marginea padurii si ursul trubadur putea sa apara in orice moment, muahahaha. Pana la urma tot ploaia ne-a alungat de la sezatoare, ca uite-asa a fost toata excursia :))
Planul pentru urmatoarea zi de 6 august, joi, era sa mergem la Cascada Cailor, aflata undeva pe langa partia de Schi de la Completxul turistic Borsa, dar numai bine eram gata cu micul dejun si cu stransul cortului ca iar s-a starnit de ploaie si ne-am hotarat sa mergem direct in Rarau si asa am facut, putin dezamagiti de vremea idioata care ne-a urmarit, desi avea si ploaia farmecul ei si poate n-am inteles-o noi prea bine.
Ne-am reaprovizionat in Campulung si am urcat pe la Pojorata in Rarau.
Vremea super, ceata, apoi ploaie, apoi frig si iar ploaie.
Zuzu aproape ca a facut o cucerire cand a invitat-o un padurar sa doarma la el daca-i va fi frig la noapte. Rock-manea Zuzu! :)) Si pentru ca padurarul era cam nesatul, a invitat-o si pe Simona.
Neavand cu ce sa ne delectam, ne-am luat Monopoly si ne-am ascuns la Cabana sa jucam. Dupa 2 ore si ceva de cumparat, vandut, platit chirie si inchisoare, am dezbatut problema cu cazarea la padurar, desi Zuzu era cam reticenta :)), oare de ce? s-a trezit Stropi sa-si incerce barbatia cu padurarul: "In palose sa ne luptam, sub paturi sa ne gadilam sau pe prispa sa ne spalam!" Cand vazui padurarul ca e un barbat in cabana lui, a dat-o intoarsa ca el nu vrea baieti :)) rock-manea Stropi! si uite-asa tot la cort am dormit cu totii. Dupa ce am aprins un foc si ne-am
incalzit fetele si am cantat la chitara, ghici cine ne-a fugarit la somn? ploaia, binenteles.
La o bucata de vreme, Anita virtuoasa, se trezeste panicata ca vine ursul, vulpea, orice. Ies din cortul vecin cu bata pe care mi-am luat-o de-acasa si incep sa ma uit prin jur. Nimic suspect, ci doar picaturi de ploaie care cadeau din copaci si un caine care astepta sa ne linga vasele nespalate.
7 august, Rarau, ploaie
Dupa ploaie mancam, ne luam boarfe de drum si umblam printre stanci. Dam de faleza La Spital, unde tare as fi incercat niscai trasee de escalada si ajungem si pe la faleza La Drogherie, unde Viagra n-a avut efectul care trebuia si poposim la intrarea in traseul clasic de pe Pietrele Doamnei. Facem planuri de escalada, desi norii nu arata prea bine. Andra si Anita, cap secund pe traseu, eu zic ca ma risc cu Zuzu sa o iau in traseu, desi incepatoare, dar convins ca poate si ca traseul e usor.
Planuri facute, vine ploaia. Pastele si grijania sunca si sampania!
Stam ceva vreme la cabana, bem bere, iese soarele, fetele toate viteza la Piatra Soimului, sa vada valea cat e de frumoasa.
Planurile mele de escalada revin, dar nu integral si decid sa-mi iau echipamentul sa ma duc La Cotetz si iar vine ploaia :)) Rock fetelor. Dupa o pauza, montez un Autograf 6- pentru o mansa si inca un Kids Land 4 pentru alta mansa pentru incepatoarele in ale catararii: Zuzu, Simona, Andreea, Raluca.
Dupa o serie de miscari si morcovi toate au fost invingatoare si ne-am indreptat catre corturi cu noi provizii de foc de la padurarul indragostit. Mancare, rock si binenteles, ploaia care iar ne-a alungat la corturi.
O vreme de cacat!
8 august, vreme de cocotz
Lumea demoralizata, planuri sa plecam de dimineata, eu inca cu ceva optimism. Inainte sa plecam iese soarele, deja nu ma mai intereseaza :)) Hai acasa!
Copyright fotografii: Andra
Fetelor si baiete, va rog sa completati daca mi-a scapat ceva.
Prima masina o avea pe Anita ca si capitan de vas, iar ceilalti participanti la expeditie au fost, in ordinea verticalitatii, Zuzu, Raluca, Andreea. Cea de-a doua masina il avea ca si fruntas de coloana pe Stropi(zis si Adi), iar restul progeniturilor naturii au fost, in ordinea importantei, Andra, Sim, subsemnatul. Rock-manea!
Ajunsi cu bine in Borsa, am ramas impresionat de cat de mizerabil putea fi orasul. M-a izbit instant un val de greata si de repulsie fata de oras. Ne-am plimbat de colo colo pana sa gasim un om cu cap care sa ne indrume serios catre intrarea in traseul pentru Vf Pietrosul. Prima incercare esuata a fost cand ne-am oprit in fata unui bar sa cerem indicatii la doua blonde :)) Mare greseala. In timp ce incercam vertiginos sa-i explic ca vrem sa ajungem la intrarea in rezervatia Pietrosul, fata parea ca ma intelege caci avea o privire atat de limpede si pura si de indata ce incerca sa spuna ceva parca era paralizata, tot ma intreba ce-i ala Pietrosul si Stropi, mult mai inspirat ca mine la o discutie cu blonde, vorbeste: "Sa stii ca si noi stim bancuri cu blonde!" Si plecam de langa ele in hohote de ras-plans.
In cele din urma gasim intrarea in traseul marcat cu dunga verticala albastra si urcam cu masinile pana intr-un punct in care nu se mai putea. Anita deja facea spume la gura si ne injura marunt, ca deh, noi eram cu Dacia si ea era cu Suzuki, o masina finutza de strada care a STRABATUT vitejeste drumurile pline de capcane ale Rodnei. Rock, Anita Virtuoasa!
Am gasit o poienita frumoasa in curte la o mamaie de prin zona, care ne-a primit cu bratele deschise si ne-am asamblat corturile numaidecat. Am facut o friptura la gratarul adus de Stropi si ne-am infruptat cu delicatetile pe care le mai aveam la noi.
Odata cu lasarea serii se auzeau tunete si fulgere din ce in ce mai aproape de zona noastra si desi ne-am rugat mult la Buddha sa fim scutiti de minunile norilor Cumulonimbus, parca ne-a facut in ciuda. N-a durat foarte mult ploaia, dar a fost indeajuns cat sa ne dam cu totii seama ca nu aveam corturile bine ancorate si ca la orice pipi ingeresc corturile ar fi plutit in neant.
Somn usor si vise placute in prima noapte!
Dimineata, micul dejun, spalatul pe dinti si repede la traseu. Vremea se anunta superba asa ca am luat-o din loc rapid sa ajungem pe Vf. Pietrosul. Traseul pana la statia meteo era un gen de autostrada, nimic prea salbatic sau prea extrem, pasuneala ideala.
Si urcam si urcam, cu tricouri ne stergeam, transpiratia strangeam si padurea o pierdeam. Si mai bine de jumatate erau deja osteniti si am hotarat sa facem prima pauza dupa 10 minute de mers :)) Rock-manea!
Pfoai, cat chin, cat soare si cat efort. Miscare lipsa, dragoste cat cuprinde. Dupa ce s-au golit pe jumatate sticlele cu apa, am mai facut o incercare de a sta in miscare macar o ora si cu adevarat ne-am implinit ritmul pana cand dupa un efort prelungit si exhaustiv, Sim se trezeste ca nu mai are talpa si a trebuit sa i-o legam, Rock Simona Talpa Legata! Si asta dupa 10 minute de mers de la prima oprire. :))
Eh, si de-atunci, de-atunci ursul in papuci, vulpea in nadragi umbla dupa fragi, ca tare multe tufe erau pe marginea drumului si parca nu mai ajungeam la destinatie la cate tufe de fructe erau.
In cele din urma dupa popasuri prelungite si extenuari ametite si valuri de caldura subite ajungem la statia Meteo si la lacul glaciar Iezer. Am poposit, am fotografiat maimute obosite si animale vopsite cu rosu pe fata si spate si ne-am continuat drumul.
Raluca si Stropi au fost curajosii echipei caci in ciuda oboselii si ruperii de ritm pe care au intampinat-o, au indraznit sa-si impuna sa urce partea cea mai dificila a traseului. Si am urcat si am urcat pe un munte venerat ce pan'la cer s-a ridicat. Simona era in fruntea echipei si numai ce a ajuns pe o sa s-a auzit un tipat scurt si eronat ca m-am speriat rau, credeam ca s-a intamplat ceva si am luat-o inainte sa vad ce era cu acel sunet. Ajuns acolo, Sim era intinsa pe spate fericita ca a ajuns pe varf? care varf bre? ca e ala din dreapta :)) Rock Simona Talpa Legata. Si din urma soseau pe rand Andra, Zuzu, Andreea, Anita, Raluca si Stropi.
Dupa 5 minute pe sa, ne-am lasat bagajele acolo si am rupt-o la fuga pana pe varf, am facut pozele ce se cuveneau si ne-am indreptat catre bagajele cu mancare caci eram lihniti. A fost o masa bine meritata si foarte gustoasa. Tot traseul a durat 4 ore.
In departare, in timp ce infulecam ca niste nesatui, se observau la orizontul nostru infinit si clar, un set de CumulusCongestus ce se loveau de Cumulonimbus si provocau niste descarcari electrice vertiginoase. Relaxarea era departe de a fi cea mai scurta si am decis sa ne grabim cu masa si sa coboram in cea mai mare liniste si viteza sa nu care cumva sa avem surprize electrice pe langa noi. Mai aveam 10 minute pana la cort cand s-a starnit dusul. Era destul de devreme si ploua cam mult si am avut noroc de Monopoly pe care l-a adus Andra, caci numai asa ne-am putut arata adevarata valoare unii dintre noi :))
Mancat, cacat, culcat, visat, trezit!
5 august, ploaie si iar ploaie.
O scurta gaura in cer ne-a permis sa ne ridicam corturile si sa plecam cu totul inspre Pestera Izei. Dupa o ora de cautare a traseului, l-am gasit, l-am pipait, dar cu masinile n-am urcat prea departe asa ca a trebuit sa i-o dam la pas eronat prin padure.
Dupa o perioada de mers si poposit, liderul de trupa s-a schimbat, Andreea devenind un fel de lider mai mic care urmarea marcajul triunghiul rosu de pe copaci pana cand: "Wai, da eu nu mai vad nici un semn mai departe!", rock, semnul cu un copac mai inainte spunea la stanga :)) Si numai bine am facut la stanga si am ajuns intr-o poienita tare frumoasa,
dar iarasi era un semn care spunea la dreapta, dar noi am mers tot inainte pana cand nu am gasit nici un semn si ne-am intors la ala cu dreapta si ce sa vezi si sa nu crezi, pestera era la curul nostru asteptandu-ne in liniste sa alunecam si sa cadem in ea. Pestera o vedeti din poze, foarte frumoasa si salbatica.
Dupa ce-am iesit din ea, Zuzu a remarcat o pasare kamikaze, care se arunca in cap de la baza pesterii si-si deschidea aripile aproape de contactul cu stancile. Cine stie ce gandea Zuzu atunci: "Should I stay or should i go now.... tam tam tam " rock!
Dupa o masa copioasa si o serie de poze de pus la Hi5,
ne-am miscat fundurile catre masinile care ne asteptau cuminti sa ne duca la un nou loc de campare, pe care l-am gasit odata cu caderea noptii.
Ne-am montat corturile si am inceput sa ne gatim cina, care a fost la fel de gustoasa ca in oricare alta zi, chiar daca o gateam eu mai stangaci. Azi n-a mai plouat atat de mult, dar nici cerul nu arata prea bine.
Dupa cina ne-am hotarat tacit sa mai stam si noi in jurul castroanelor murdare si sa bem ceva bere si sa rontaim seminte, cand... deodata... incepe Andra sa povesteasca despre fantomele din Opera, de parca nu era de ajuns una si pentru ca locul era perfect, atmosfera era propice pentru astfel de momente, Raluca a inceput incet incet sa tremure si sa incerce lumea sa convinga sa nu mai spuna povesti de groaza, nu de alta dar eram la marginea padurii si ursul trubadur putea sa apara in orice moment, muahahaha. Pana la urma tot ploaia ne-a alungat de la sezatoare, ca uite-asa a fost toata excursia :))
Planul pentru urmatoarea zi de 6 august, joi, era sa mergem la Cascada Cailor, aflata undeva pe langa partia de Schi de la Completxul turistic Borsa, dar numai bine eram gata cu micul dejun si cu stransul cortului ca iar s-a starnit de ploaie si ne-am hotarat sa mergem direct in Rarau si asa am facut, putin dezamagiti de vremea idioata care ne-a urmarit, desi avea si ploaia farmecul ei si poate n-am inteles-o noi prea bine.
Ne-am reaprovizionat in Campulung si am urcat pe la Pojorata in Rarau.
Vremea super, ceata, apoi ploaie, apoi frig si iar ploaie.
Zuzu aproape ca a facut o cucerire cand a invitat-o un padurar sa doarma la el daca-i va fi frig la noapte. Rock-manea Zuzu! :)) Si pentru ca padurarul era cam nesatul, a invitat-o si pe Simona.
Neavand cu ce sa ne delectam, ne-am luat Monopoly si ne-am ascuns la Cabana sa jucam. Dupa 2 ore si ceva de cumparat, vandut, platit chirie si inchisoare, am dezbatut problema cu cazarea la padurar, desi Zuzu era cam reticenta :)), oare de ce? s-a trezit Stropi sa-si incerce barbatia cu padurarul: "In palose sa ne luptam, sub paturi sa ne gadilam sau pe prispa sa ne spalam!" Cand vazui padurarul ca e un barbat in cabana lui, a dat-o intoarsa ca el nu vrea baieti :)) rock-manea Stropi! si uite-asa tot la cort am dormit cu totii. Dupa ce am aprins un foc si ne-am
incalzit fetele si am cantat la chitara, ghici cine ne-a fugarit la somn? ploaia, binenteles.
La o bucata de vreme, Anita virtuoasa, se trezeste panicata ca vine ursul, vulpea, orice. Ies din cortul vecin cu bata pe care mi-am luat-o de-acasa si incep sa ma uit prin jur. Nimic suspect, ci doar picaturi de ploaie care cadeau din copaci si un caine care astepta sa ne linga vasele nespalate.
7 august, Rarau, ploaie
Dupa ploaie mancam, ne luam boarfe de drum si umblam printre stanci. Dam de faleza La Spital, unde tare as fi incercat niscai trasee de escalada si ajungem si pe la faleza La Drogherie, unde Viagra n-a avut efectul care trebuia si poposim la intrarea in traseul clasic de pe Pietrele Doamnei. Facem planuri de escalada, desi norii nu arata prea bine. Andra si Anita, cap secund pe traseu, eu zic ca ma risc cu Zuzu sa o iau in traseu, desi incepatoare, dar convins ca poate si ca traseul e usor.
Planuri facute, vine ploaia. Pastele si grijania sunca si sampania!
Stam ceva vreme la cabana, bem bere, iese soarele, fetele toate viteza la Piatra Soimului, sa vada valea cat e de frumoasa.
Planurile mele de escalada revin, dar nu integral si decid sa-mi iau echipamentul sa ma duc La Cotetz si iar vine ploaia :)) Rock fetelor. Dupa o pauza, montez un Autograf 6- pentru o mansa si inca un Kids Land 4 pentru alta mansa pentru incepatoarele in ale catararii: Zuzu, Simona, Andreea, Raluca.
Dupa o serie de miscari si morcovi toate au fost invingatoare si ne-am indreptat catre corturi cu noi provizii de foc de la padurarul indragostit. Mancare, rock si binenteles, ploaia care iar ne-a alungat la corturi.
O vreme de cacat!
8 august, vreme de cocotz
Lumea demoralizata, planuri sa plecam de dimineata, eu inca cu ceva optimism. Inainte sa plecam iese soarele, deja nu ma mai intereseaza :)) Hai acasa!
Copyright fotografii: Andra
Fetelor si baiete, va rog sa completati daca mi-a scapat ceva.
Comentarii