Ai înțelex? 7c+/8a e tot una?!

Mă gandeam zilele trecute cum ar fi să nu știu ce vreau să fac sau să fiu, adică să mă pun în postura unui pierdut în spațiu. Așa că am apelat la bunul meu prieten Goagăl cu întrebarea retorică: Ce să fac cu viața mea?

Am primit un răspuns genial wtfshouldidowithmylife
Merită o privire.

Anul ăsta credeam că-l închei fără îndeplinirea obiectivelor sportive, dar m-am înșelat.

Am reușit să parcurg traseul Depresiv 7c+ hard sau 8a soft, din Cheile Bicazului - Acul Singuratic, în 3 ședințe.
Am fost surprins de viteza de execuție ținând cont de tehnica de compresie de la pas. Dacă la prima ședință n-am prea înțeles mare lucru din traseu, lucrurile s-au schimbat radical la vizita urmatoare. Cum spunea un mare cățărător după ce a realizat o nouă repetare a traseului Biographie (9a+) din Ceuse, Franța: Climbing is easy. Eu nu știu ce-a fumat băiatul ăla, dar îți spun ca nu e ușor să te cațeri.

Nu e ușor pentru că la început ești slab, varză, ultimul anemic, te compari cu cei mai buni și cauți scuze: Mă dau de plăcere, Eu vreau să fac doar mișcare, Nu-s puternic, Voi ați mai făcut și alt sport înainte să vă apucați. Din păcate frustrarea asta persistă până când ajungi să cunoști sportul mai bine sau să ai parte de o comunitate care te inspiră nu spre a fi competitiv, ca există destulă, ci spre a înțelege sportul și că ai de parcurs niște etape și că drumul e destul de lung și că se merită. Degeaba e drumul lung dacă nu-ți aduci aminte când l-ai parcurs, ceea ce presupune ca te-ai simțit bine și n-a fost nevoie de un efort suplimentar și tocmai ăsta e și scopul.
Călătoria e mult mai importantă decât destinația, pentru ca odată ajuns la destinație nu vrei decât să-ți alegi altă destinație să mai poți călători puțin. Îți alegi trasee de dificultate pentru nivelul tău și odată ce l-ai executat nu apuci să te bucuri mai mult de 2-3 zile de reușită că deja te gândești la următorul traseu, proiect, la urmatoarea provocare.
Niciodată nu ești destul de puternic pentru cățărare, dar poți deveni progresiv in timp o versiune mai bună a ta și asta se aplică și când începi să devii pretențios la ce filme te uiți sau ce consumi sau cum te comporți.

Beșinile merg oricum în orice împrejurare, căci oricum toată lumea le trage. Să nu ne păcălim că putem deveni mai buni dacă ne abținem.

Pe 14 nov 2015 am reușit și realizarea traseului emblematic din Cheile Șugăului, Omida Veselă. Țin minte că acum 4 ani m-am pus prima dată pe el să văd cum arată un 7c+, deși abia cățăram 7a+, dar mi-a plăcut atât de mult cum arăta traseul că m-am îndrăgostit de el. I-am cerut prietenia, cum făceam la 8 ani cu fetele din fața blocului, dar n-a vrut sa mi-o dea, nici traseul și nici fetele, evident. Eram un puțoi visător cu obiective mărețe și care și-a luat o palmă după ceafă: "băăă ninja, da' tu ce cauți la scara noastră? Ia marș la scara ta!".
Așa m-a trimis și Omida la plimbare, dar am fost insistent și nu m-am lăsat bătut. Cu fiecare încercare am început să ne cunoaștem mai mult, să învăț mai multe despre mine în relație cu Omida și să înțeleg că "lucrurile mărețe au nevoie de timp", cum spunea marele primar al Iașului cercetat pentru corupție și trafic de influență și care acum e la bulău, mulțumim!

Am parcurs Omida, ne-am împrietenit în final, dar cred că e subcotat și merită o notă mai mare așa că-i dau 8a.
Greu traseu, grea călătorie și frustrantă de cele mai multe ori, dar eu nu-s talentat, nu-s nici genă de sportiv (1.68m, APE-4), ci doar îmi place să mă cațăr.
În opinia mea e important să lucrezi să-ți dezvolți flexibilitatea, mobilitatea și tehnica înaintea forței fizice. La urma urmei forța fizică e elementul care poate fi dezvoltat cel mai ușor.
Consider că factorul mental ( frica de cădere, frica de eșuare, frica de a nu te face de râs ) e alt element important de lucrat, de exersat, chiar dacă unii se laudă că nu au așa ceva. Am început cățărarea destul de tarziu, iar ca și cățărător de weekend am în spate un istoric al fricilor care uneori mă ține în loc, iar planul meu e sa-mi antrenez mintea la fel de des cum îmi antrenez corpul pentru cățărare. Nu reușesc tot timpul, dar când o fac am parte de o magie și ies traseele.

Până una alta, abia aștept Vertical Step Maraton!!

Spor(t)!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Am primit leapsa...

Mintea te minte!

TV alb-negru 7b+