HCO 2010
In perioada 5-9 mai am fost la concursul de escalada din Herculane. E prima data cand accesez zona.
Am plecat undeva pe miercuri 5 mai, ora 9 seara cu Ramona si Cristina. Noaptea a fost scurta la drum, stelele minunate, rasetele inghetate si spumate, aromate. Dupa 12 ore de nesomn, Ramona, care a fost soferul drumului inca era fresh, pana cand am ajuns la destinatie si a lovit-o si pe ea oboseala. Cristina a avut parte si de somnic pe parcursul drumului mai mult sau mai putin odihnitor, iar eu m-am tinut treaz, cu toate ca pe la 7 dimineata, inainte sa ajungem la campingul din Herculane, imi picau ochii in gura la propriu. Imi mancam singur orbitele.
Lumea de la camping abia facea ochi, fetitele lui Masina cereau de mancare, iar noi, cei trei abia sositi eram distrusi fizic, dar nu ne-am lasat doborati caci abia iesise soarele si, ca sa vezi, era dimineata, implicit trebuia sa ne trezim :))
Am mancat, am fumat, laptic bun noi am papat si multimea cea viteaza s-a pornit la o chermeaza. Nu orice distractie, ci la catarat.
"Baaaai, da hai si noi!", ii zic eu Ramonei si una doua ne pornim cu baietii la cocotz. Rezultatele au fost catastrofale. Nivelul de focusare era aproape nul, iar un 6+ cap de coarda mi s-a parut cel mai dur traseu facut vreodata :)) Clar, meritam o bere si un somn profund.
Ne-am multumit cu vizionarea traseelor de la Km 10 si din spatele hotelului Roman.
Nu mult dupa lasarea serii a inceput ploita si ne-a alungat la somn, ca urmatoarea zi avea sa fie prima zi din concurs.
7 mai, o zi in care ne-a trezit ploaia. Dar somnul pana la 10 a fost minunat. Nu mai conta concursul. Stateam intr-o letargie eterna si asteptam sa se intample ceva. Am uitat sa mentionez ca am stat intr-un cort gen apartament adus special de ramona, in care ar fi incaput cel putin 6 persoane, dar eram doar noi 2 in el :)), Cristina era deja cuplata la Ucigator
Si iaca prima zi din concurs, traseele cele mai usoare erau ude, dar m-am riscat sa dau din prima un 6+, caci era soare, oarecum. Apropo, faleza de la concurs e Cascada Vanturatoarea (un loc minunat). Asa, si cum spuneam, m-am dat pe Lacerta(6+) de la sectorul 1 (o incalzire de 30 m). Eram filat de un prieten de la sala, Florin. Ajuns la ultima bucla, incepe o ploicica marunta, n-am bagat de seama, dar deodata se starneste o grindina marunta de vreo 10 minute si iar nu bagasem de seama, caci eram atent la ultima miscare ce presupunea incarcarea pe o priza mica de picior si nu-mi dadeam seama de ce nu iese!? Dooh! Boon, am strigat ca mai incerc odata miscarea si cand ma uit in jos Florin era deja ghemuit sub geaca facand niste semne ciudate cu fluieraturi si plus ca tineam si arbitrul in grindina si m-am decis sa eliberez traseul pentru maine :))
Ud fleasca, plouat, batut de grindina si murdar de noroi, m-am decis ca azi ar fi bine sa stau sa privesc doar, lucru ca s-a si intamplat.
8 mai, Ramona a abandonat faleza concursului si s-a dus cu baietii din Piatra la cocotz la km 10, iar cei putini care am ramas, tot eram ingramaditi si o parte din bucuresti, galagiosi.
Catararea a decurs in reluare. Am catarat cu Julie, pentru ca nici ea n-avea partener, iar Florin ramasese la cort. Pacat ca se statea la rand, dar asa e la concursuri.
Ne-am dat usor pe 3 trasee, le-am dovedit, am cazut si eu cu o priza in mana si ne-am saturat subit de catarat. Prea aglomerat! :D
Din nou am decis ca e mai bine sa privim :))
Concursul a luat sfarsit, dar urmeaza premierea. Am avut cu totii privilegiul si onoarea sa fim invitati intr-o cambuza eronata in centrul vechi din Herculane, unde patronii ne-au primit cu un calduros mars manelist.
Kojac a castigat la Open, pentru ca nu avea taxele la zi sa intre la Masters, iar diferenta intre el si locul 2 a fost de 14.000 de puncte :)) Miez
Neghinita, un talentat catarator, specializat pe bolovani, a facut ravagii la stanca si a castigat tot :D
Distractia in cambuza a fost maxima, pana cand s-a dereglat casetofonul si ne-am reprofilat pe radio. Oricum, cu siguranta voi reveni anul acesta in Herculane!
Pagina oficiala a concursului
Am plecat undeva pe miercuri 5 mai, ora 9 seara cu Ramona si Cristina. Noaptea a fost scurta la drum, stelele minunate, rasetele inghetate si spumate, aromate. Dupa 12 ore de nesomn, Ramona, care a fost soferul drumului inca era fresh, pana cand am ajuns la destinatie si a lovit-o si pe ea oboseala. Cristina a avut parte si de somnic pe parcursul drumului mai mult sau mai putin odihnitor, iar eu m-am tinut treaz, cu toate ca pe la 7 dimineata, inainte sa ajungem la campingul din Herculane, imi picau ochii in gura la propriu. Imi mancam singur orbitele.
Lumea de la camping abia facea ochi, fetitele lui Masina cereau de mancare, iar noi, cei trei abia sositi eram distrusi fizic, dar nu ne-am lasat doborati caci abia iesise soarele si, ca sa vezi, era dimineata, implicit trebuia sa ne trezim :))
Am mancat, am fumat, laptic bun noi am papat si multimea cea viteaza s-a pornit la o chermeaza. Nu orice distractie, ci la catarat.
"Baaaai, da hai si noi!", ii zic eu Ramonei si una doua ne pornim cu baietii la cocotz. Rezultatele au fost catastrofale. Nivelul de focusare era aproape nul, iar un 6+ cap de coarda mi s-a parut cel mai dur traseu facut vreodata :)) Clar, meritam o bere si un somn profund.
Ne-am multumit cu vizionarea traseelor de la Km 10 si din spatele hotelului Roman.
Nu mult dupa lasarea serii a inceput ploita si ne-a alungat la somn, ca urmatoarea zi avea sa fie prima zi din concurs.
7 mai, o zi in care ne-a trezit ploaia. Dar somnul pana la 10 a fost minunat. Nu mai conta concursul. Stateam intr-o letargie eterna si asteptam sa se intample ceva. Am uitat sa mentionez ca am stat intr-un cort gen apartament adus special de ramona, in care ar fi incaput cel putin 6 persoane, dar eram doar noi 2 in el :)), Cristina era deja cuplata la Ucigator
Si iaca prima zi din concurs, traseele cele mai usoare erau ude, dar m-am riscat sa dau din prima un 6+, caci era soare, oarecum. Apropo, faleza de la concurs e Cascada Vanturatoarea (un loc minunat). Asa, si cum spuneam, m-am dat pe Lacerta(6+) de la sectorul 1 (o incalzire de 30 m). Eram filat de un prieten de la sala, Florin. Ajuns la ultima bucla, incepe o ploicica marunta, n-am bagat de seama, dar deodata se starneste o grindina marunta de vreo 10 minute si iar nu bagasem de seama, caci eram atent la ultima miscare ce presupunea incarcarea pe o priza mica de picior si nu-mi dadeam seama de ce nu iese!? Dooh! Boon, am strigat ca mai incerc odata miscarea si cand ma uit in jos Florin era deja ghemuit sub geaca facand niste semne ciudate cu fluieraturi si plus ca tineam si arbitrul in grindina si m-am decis sa eliberez traseul pentru maine :))
Ud fleasca, plouat, batut de grindina si murdar de noroi, m-am decis ca azi ar fi bine sa stau sa privesc doar, lucru ca s-a si intamplat.
8 mai, Ramona a abandonat faleza concursului si s-a dus cu baietii din Piatra la cocotz la km 10, iar cei putini care am ramas, tot eram ingramaditi si o parte din bucuresti, galagiosi.
Catararea a decurs in reluare. Am catarat cu Julie, pentru ca nici ea n-avea partener, iar Florin ramasese la cort. Pacat ca se statea la rand, dar asa e la concursuri.
Ne-am dat usor pe 3 trasee, le-am dovedit, am cazut si eu cu o priza in mana si ne-am saturat subit de catarat. Prea aglomerat! :D
Din nou am decis ca e mai bine sa privim :))
Concursul a luat sfarsit, dar urmeaza premierea. Am avut cu totii privilegiul si onoarea sa fim invitati intr-o cambuza eronata in centrul vechi din Herculane, unde patronii ne-au primit cu un calduros mars manelist.
Kojac a castigat la Open, pentru ca nu avea taxele la zi sa intre la Masters, iar diferenta intre el si locul 2 a fost de 14.000 de puncte :)) Miez
Neghinita, un talentat catarator, specializat pe bolovani, a facut ravagii la stanca si a castigat tot :D
Distractia in cambuza a fost maxima, pana cand s-a dereglat casetofonul si ne-am reprofilat pe radio. Oricum, cu siguranta voi reveni anul acesta in Herculane!
Pagina oficiala a concursului
Comentarii