Retezat - Garana - Herculane
Imediat dupa concursul din Herculane din mai, mi-am propus sa revin aici, totusi nu m-am gandit ca va fi atat de curand :D
Planul era o saptamana in Retezat, 2-3 zile la Festivalul de Jazz de la Garana si inca o saptamana prin Herculane. Toate locatiile fiind aproape una de alta, ne-am permis sa ne lefaim in diverse activitati.
19 iulie
Ca sa enumar cele doua echipe soc ale excursiei: in coltul din stanga cu multiple medalii de namol, atleti invincibili si kamikaze la scufundari in piscina prezentam pe subsemnatul (gorila alba), Andra (kimbeeer), Julie (veselie), Lucian (serpisor), Simona (mos craciun); in coltul din dreapta cu nenumarate behaituri, comportamente animalice si cu o gandire comuna interactiva prezentam pe Anita (dinamita), Raluca (summer babe), Andreea (oaia nr 1), Alexandra (oaia nr 2), Florina (care acum probabil e in cautare de semnal).
Eu am plecat mai devreme din iasi cu echipa mea, cu gandul, in principal, la un popas intre Roman si Piatra Neamt de unde se vad stelele si Calea Lactee ca nicaieri altundeva.
Evident, drumul a fost obositor, dar ne-am gasit veselia si cheful de indata ce se cracana de ziua.
Desigur, cei care au vrut sa atenteze la cheful si veselia noastra au fost eliminati, respectiv o bufnita care isi facea somnul de frumusete pe autostrada si care s-a trezit numai in ultima clipa, chiar dupa ce noi incetiniseram (noroc de ciorile noatre ca-s mai destepte, altfel vai de tot regnul animal!), iar inamica numarul doi a fost o pisica budista care era convinsa ca era reincarcarea unei molii: de aici si reactia de “But I can’t help it!!” cand a vazut lumina farurilor noastre si a dat singura cu capul de roata.
Disclaimer: Tuturor animalelor folosite in acest reportaj li s-au citit drepturile si nu au fost exploatate in experimente periculoase- they lived to see another day!
Am ajuns pana la Carnic (pentru a urca pe Retezat pe la cabana Pietrele) cu masina, un drum care a creat niscai probleme la intrare, din cauza ploilor abundente, dar care s-a dovedit accesibil.
Am asteptat acolo gasca doi, care din motive de oboseala isi schimbasera soferul pe portiunea de drum dificila si Andreea, fiind sofer cu experienta, a decis sa-si lase pasagerii sa vina pe jos pe timp de ploaie, ca nu se stie cum va reactiona masina :)). si eu am facut la fel cu pasagerii mei, doar ca eu i-am lasat pe caldura. Evident s-a creat o tensiune de scurta durata, care a fost sparta de initiativa lui Lucian de a cauta serpisori, pentru ca lui ii plac serpisorii mici si veninosssssi.
Am inoptat prima seara la Carnic, iar Andra din exces de CO2 a facut botezul noului meu cort Husky Flame, cu un jet puternic de fructe si acid gastric. Speriat de minunatie, nu mai gaseam poarta casei de panza si efectul a fost catastrofal rezultand intr-o panica urmata de o indiferenta somnolenta. Ca drept urmare ne-am culcat in masina :))
Noaptea a fost linistita, fara ursi sau alte animale, decat cele din corturi care sforaiau.
20 iulie
Dimineata devreme ne-am impachetat rapid si am pornit voiosi catre Lacul Bucura, pe langa cabana Pietrele, cabana Gentiana.
Unii cu rucsaci mai grei, altii cu rucsaci mai usori, eu cu 30 kg in spate, dar nu avea importanta, caci eram pe munte, eram in liniste, eram in padure.
Unii trec de obstacole fara sa le observe...
...altii vor sa intre in comuniune cu natura! (sau sa se spele)
Anita - regretand ca n-a trebuit sa-si scoata bocancii ca sa se spele si ea...
Cum urcam pe Valea Pietrele si ne indreptam catre Curmatura Bucurei puteam admira in dreapta noastra Culmea Stanisoarei, iar in stanga Culmea Pietrele.
Urcusul era anevoios caci aveam mult bagaj in spate, dar peisajele erau atat de minunate incat uitam de moment, dar nu si de greutatea rucsacului. M-au ajutat enorm betele de ski.
Urcusul era anevoios caci aveam mult bagaj in spate, dar peisajele erau atat de minunate incat uitam de moment, dar nu si de greutatea rucsacului. M-au ajutat enorm betele de ski.
Am gasit pe drum o oaie pierduta de turma! Be-he-he-he-he!
Dupa vreo 4-5 ore de mers am ajuns pe Culmea Bucurei, de unde puteam vedea Lacul Bucura in toata splendoarea sa inconjurat de o cireada de vaci sanatoase, pestrite, ca in reclama cu ciocolata Milka.
Marmote...
Vacute neobisnuit de relaxate...
Suntem convinsi ca aici se face ciocolata Milka, mai ales cand vedem tot aburul care iese din fabrica. Multi dintre noi isi pregatesc uneltele de sapat ca sa demascam aceasta operatiune!
Lucian nu se mai poate abtine si ne-o ia inainte. Concluzie: Nici mierea nu-ti lasa gura apa ca ciocolatile underground.
Am campat seara in apropierea lacului, dar s-ar parea ca pentru unii drumul n-a fost atat de greu, ca imediat ce ne-am oprit au inceput fetele sa cotcodaceasca mai ceva ca la piata :)) Jea
Ca urmare a acestui scandal feminin, si-a facut imediat aparitia un tap, care a inceput sa curteasca ba in stanga, ba in dreapta. Eu si Lucian eram singurii cocosi din gasca si nu ne-am bagat in seama ca stiam ca n-are sanse :)) Noi eram intr-o discutie aprinsa cu serpissssori, oricum.
Cortul l-am bagat la aerisit si am refuzat sa dormim in el, din motive lesne de inteles. Eu si Andra ne-am combinat in cort cu Lucian si Julie si ne-am hilizit, ne-am besit si-apoi am adormit asfixiati.
Vacile rad linistite- stiu ca nu le vom afla niciodata ascunzatoarea.
Radem si noi - pentru ca suntem malefici.
21 iulie
Ne-am pornit cu greu taaare la o plimbare maaaare. Pfoai, ce adormiti, ce puturosi, ce lenesi, dar veseli total.
Vacute neobisnuit de relaxate...
Suntem convinsi ca aici se face ciocolata Milka, mai ales cand vedem tot aburul care iese din fabrica. Multi dintre noi isi pregatesc uneltele de sapat ca sa demascam aceasta operatiune!
Lucian nu se mai poate abtine si ne-o ia inainte. Concluzie: Nici mierea nu-ti lasa gura apa ca ciocolatile underground.
Am campat seara in apropierea lacului, dar s-ar parea ca pentru unii drumul n-a fost atat de greu, ca imediat ce ne-am oprit au inceput fetele sa cotcodaceasca mai ceva ca la piata :)) Jea
Ca urmare a acestui scandal feminin, si-a facut imediat aparitia un tap, care a inceput sa curteasca ba in stanga, ba in dreapta. Eu si Lucian eram singurii cocosi din gasca si nu ne-am bagat in seama ca stiam ca n-are sanse :)) Noi eram intr-o discutie aprinsa cu serpissssori, oricum.
Cortul l-am bagat la aerisit si am refuzat sa dormim in el, din motive lesne de inteles. Eu si Andra ne-am combinat in cort cu Lucian si Julie si ne-am hilizit, ne-am besit si-apoi am adormit asfixiati.
Vacile rad linistite- stiu ca nu le vom afla niciodata ascunzatoarea.
Radem si noi - pentru ca suntem malefici.
21 iulie
Ne-am pornit cu greu taaare la o plimbare maaaare. Pfoai, ce adormiti, ce puturosi, ce lenesi, dar veseli total.
Ne gandeam noi sa facem varful Retezat, lucru care s-a si intamplat. Planul initial de urcare pana la Bucura era sa facem un ocol mic si sa o luam pe Culmea Lolaia, vf. Retezat, vf Bucura, Lacul Bucura. Ma bucur ca n-am apucat-o pe acolo caci era greu accesibil mai ales cu rucsacii in spate.
Prin urmare, am ajuns pe Retezat, fara rucsaci, la o plimbare, dar numai bine ca eram in nori cu totii si n-am putut sa admiram privelistea dimprejur.
Venea polaia, eram infometati, Raluca si Florina ramasesera la cort, prima din motivele unei besici belite, cealalta din lipsa de semnal.
Fetele, in schimb, nu ne-au dus dorul, ci s-au lipit destul de repede de salvamontisti, care le-au servit cu ceai si alte "specialitati"! Cand ne-am intors, fetele aveau un nou look de cercetasi.
Si cum ziceam, ploaie, foamete, umezeala, pietre. Aveam pelerine, dar ploua cam tare. Eram decisi sa o luam pe la Lacul Stanisoara si sa traversam Culmea Stanisoare, dar era cam umezeala, unii dintre noi nu eram siguri de miscare si am zis ca sa ne indreptam spre cabana Pietrele, dar era cam departe. Asa ca am gasit o stana improvizata de ciobani, cu acoperis de piatra unde am bobinat niste energie si am asteptat sa se opreasca si ploaia, lucru care s-a dovedit, fiind totusi un scurt cumulus congestus in devenire spre cumulonimbus.
Am ajuns in cele din urma la cabana Pietrele, din nou, unde ne-am cinstit cu un ceai bun, eu cu o Cola, ne-am odihnit si am luat-o, din nou, pe drumul Lupilor spre Lacul Bucura.
Venea polaia, eram infometati, Raluca si Florina ramasesera la cort, prima din motivele unei besici belite, cealalta din lipsa de semnal.
Fetele, in schimb, nu ne-au dus dorul, ci s-au lipit destul de repede de salvamontisti, care le-au servit cu ceai si alte "specialitati"! Cand ne-am intors, fetele aveau un nou look de cercetasi.
Si cum ziceam, ploaie, foamete, umezeala, pietre. Aveam pelerine, dar ploua cam tare. Eram decisi sa o luam pe la Lacul Stanisoara si sa traversam Culmea Stanisoare, dar era cam umezeala, unii dintre noi nu eram siguri de miscare si am zis ca sa ne indreptam spre cabana Pietrele, dar era cam departe. Asa ca am gasit o stana improvizata de ciobani, cu acoperis de piatra unde am bobinat niste energie si am asteptat sa se opreasca si ploaia, lucru care s-a dovedit, fiind totusi un scurt cumulus congestus in devenire spre cumulonimbus.
Am ajuns in cele din urma la cabana Pietrele, din nou, unde ne-am cinstit cu un ceai bun, eu cu o Cola, ne-am odihnit si am luat-o, din nou, pe drumul Lupilor spre Lacul Bucura.
Am mancat, am baut, ne-am jucat si ne-am culcat.
Planul era sa o zbughim urmatoarea zi spre Carnic si apoi spre Garana la festival.
22 iulie
Eram la fel de matinali si sprinteni ca si in celelalte zile, dar la urma urmei nu ne grabea nimeni :D
Anita, pregatindu-se de drum: ghiozdan-check, batic-check, hartie igienica....?!
Chiar daca isi holbeaza ochii mai tare, Andrei n-o sa-i scada miopia. Pacat de capritele de munte de pe versantul alaturat!
Ne-am impachetat totul, caci era ultima zi in Retezat si cu parere de rau am pornit spre Vf. Peleaga, dupa care am coborat pe Saua Pelegii spre Taurile din Valea Rea, am traversat Saua Vaii Rele si am ajuns la Lacul Galesu. Un peisaj scotian, cum spunea Julie, ea stiind mai bine de ce.
Mohawk de munte
Ne-am impachetat totul, caci era ultima zi in Retezat si cu parere de rau am pornit spre Vf. Peleaga, dupa care am coborat pe Saua Pelegii spre Taurile din Valea Rea, am traversat Saua Vaii Rele si am ajuns la Lacul Galesu. Un peisaj scotian, cum spunea Julie, ea stiind mai bine de ce.
Pauza de pozat si de hartie igienica:D
Eu ajuns in varf...the peak of intelligence.
Julie, plin de energie dupa fiecare poza!
Be-he-he-he-he-he!!
O priveliste obisnuita-Simona mancand.
Be-he-he-he-he bis!
Fetele zambesc misterios-stiu ele de ce!
Am ajuns la Carnic, am mancat, ne-am spalat, puricat, culcat.
23 iulie
Am pornit cu veselie spre Garana. In seara asta canta Bela Fleck, Zakir Hussain si Edgar Meyer. Va recomand cu caldura sa-i cautati si sa-i ascultati.
Am ajuns la Garana si spre deosebire de acum 2 ani cand am fost cu Andra si Anita la Victor Wooten, anul acesta era un fel de balci, cu o mare multime de oameni care nu prea aveau treaba cu festivalul dar cu atitudini pe care as fi vrut sa le evit. Culmea ca era si weekend si cam pe-acolo se aduna lumea la gratare, etc.
Seara de vineri la concert a fost hipnotizanta si as fi vrut sa o pastrez asa pe parcursul a mai multor zile, dar din pacate efectul s-a pierdut imediat.
Seara am adormit cu greu si cu o oarecare greata si repulsie. Am avut parte de un contrast prea puternic: linistea si naturaletea Retezatului vs galagia si agitatia Garanei.
Veselie...
veselie...
veselie...
mental blackout...
Toate planurile au fost stricate, mai ales ale fetelor :de a-si vinde zorzoanele pe strada si de a face poze cu cei mai cei baieti de pe acolo- ce bine c-au mai scapat si ele de acasa!
24 iulie
"Vrei natura? Vrei caldura? Vrei sa simti un suflat care te impaca? Mangaie o vaca!"
Am decis ca ar fi mai bine daca ne-am lua catrafusele si am decola din locul acela. Zis si facut! Ne-am indreptat spre Lacul La 3 Iazuri, unii au inotat, altii au dormit, s-au odihnit in liniste sub umbra copacilor, iar Andra a observat numaidecat apropierea imensa a unui Cumulonimbus furios. Am iesit din gaura de pamant unde poposisem cu masinile si ne-am indreptat catre iesirea din Garana, coltul opus. S-a pornit furtuna!
Vant si gheata arunca
Peste oameni revarsa
Ploi abunde si-ncalcite
Adunau pe nesimtite
Corturi multe obosite
Ce stateau pe mal, pitite.
In masina noi stateam
Radeam si ne hilizeam
Harbuz rosu mestecam
Si seminte aruncam.
A durat mult si indelungat, ploaia ce s-a agitat. Dar noi, doar, am asteptat. In sfarsit, s-a terminat!
Nu stiam de ce erau asa de prietenoase- suspect... dupa care Andra a observat ca avea esarfa pe jumatate mancata.
Anita se eschiveaza, nu-si risca integritatea hainelor.(o vedem fara naframa)
veselie...
veselie...
mental blackout...
Toate planurile au fost stricate, mai ales ale fetelor :de a-si vinde zorzoanele pe strada si de a face poze cu cei mai cei baieti de pe acolo- ce bine c-au mai scapat si ele de acasa!
24 iulie
"Vrei natura? Vrei caldura? Vrei sa simti un suflat care te impaca? Mangaie o vaca!"Am decis ca ar fi mai bine daca ne-am lua catrafusele si am decola din locul acela. Zis si facut! Ne-am indreptat spre Lacul La 3 Iazuri, unii au inotat, altii au dormit, s-au odihnit in liniste sub umbra copacilor, iar Andra a observat numaidecat apropierea imensa a unui Cumulonimbus furios. Am iesit din gaura de pamant unde poposisem cu masinile si ne-am indreptat catre iesirea din Garana, coltul opus. S-a pornit furtuna!
Vant si gheata arunca
Peste oameni revarsa
Ploi abunde si-ncalcite
Adunau pe nesimtite
Corturi multe obosite
Ce stateau pe mal, pitite.
In masina noi stateam
Radeam si ne hilizeam
Harbuz rosu mestecam
Si seminte aruncam.
A durat mult si indelungat, ploaia ce s-a agitat. Dar noi, doar, am asteptat. In sfarsit, s-a terminat!
Julie, nemultumita de lubenita ei, negociaza..pentru o lubenita mai dulce!
Am luat-o la goana spre Resita cu gandul la Herculane. Nu ne mai interesa nimic decat sa ajungem sa campam, sa mancam, sa ne culcam. Totusi drumul n-a fost scurt, fulgerele n-au tacut, ploaia supla, agitata n-a-ncetat sa cada lata. Pana in Herculane am fost martorii unor fulgere si trasnete fenomenale.
Am ajuns tarziu la campingul din Herculane. N-am stat mult pe ganduri ca ne-am instalat corturile. Julie a propus o cloaca... Mmmm, yum yum yum. Atat ne-a trebuit si capacul a fost pus. Somn!
25 iulie
Umezeala, ploaie! O si perfecta pentru o piscina, o plimbareala si o cloaca.
Piscina am exploatat-o la maxim.
Cu parere de rau, Julie si Florina au trebuit sa ne paraseasca si sa se intoarca acasa cu trenul.
A trebuit sa consolez fetele, caci Julie a fost pe tot parcursul excursiei un fel de model, o muza, un abtipild pe glezna, un tatuaj pe retina, o aurora boreala, o veselie pentru unele dintre ele. Hush hush! Gata, liniste! Petrecerea continua! :D
Lumea obosita, franta, plictisita, plecase muza acasa, fetele nu mai aveau pofta de viata, asa ca am luat-o pe Andra si Anita sa le arat unde ma catarasem eu in mai la concurs si uite-asa am ajuns din nou la Cascada Vanturatoarea.
Padurea devine din ce in ce mai misterioasa si ne simtim ca Alice in tara minunilor- incercam sa nu cadem si noi intr-o groapa.
Eram varza la catarat. Aveam chef de orice, numai de catarat nu. In fine, ne-am retras la fel de subtil precum am venit, in cautare de serpisori pentru Lucian. Din pacate, nici o vipera, doar niste capre.
Un munte pufos isi face aparitia in departare!
Ma cam grabesc la scris, ca-s prea multe si s-ar putea sa mai pierd din aventura, dar vine Andra in ajutor :))
Am luat-o la goana spre Resita cu gandul la Herculane. Nu ne mai interesa nimic decat sa ajungem sa campam, sa mancam, sa ne culcam. Totusi drumul n-a fost scurt, fulgerele n-au tacut, ploaia supla, agitata n-a-ncetat sa cada lata. Pana in Herculane am fost martorii unor fulgere si trasnete fenomenale.
Am ajuns tarziu la campingul din Herculane. N-am stat mult pe ganduri ca ne-am instalat corturile. Julie a propus o cloaca... Mmmm, yum yum yum. Atat ne-a trebuit si capacul a fost pus. Somn!
25 iulie
Umezeala, ploaie! O si perfecta pentru o piscina, o plimbareala si o cloaca.
Piscina am exploatat-o la maxim.
Cu parere de rau, Julie si Florina au trebuit sa ne paraseasca si sa se intoarca acasa cu trenul.
A trebuit sa consolez fetele, caci Julie a fost pe tot parcursul excursiei un fel de model, o muza, un abtipild pe glezna, un tatuaj pe retina, o aurora boreala, o veselie pentru unele dintre ele. Hush hush! Gata, liniste! Petrecerea continua! :D
Lumea obosita, franta, plictisita, plecase muza acasa, fetele nu mai aveau pofta de viata, asa ca am luat-o pe Andra si Anita sa le arat unde ma catarasem eu in mai la concurs si uite-asa am ajuns din nou la Cascada Vanturatoarea.
Padurea devine din ce in ce mai misterioasa si ne simtim ca Alice in tara minunilor- incercam sa nu cadem si noi intr-o groapa.
Eram varza la catarat. Aveam chef de orice, numai de catarat nu. In fine, ne-am retras la fel de subtil precum am venit, in cautare de serpisori pentru Lucian. Din pacate, nici o vipera, doar niste capre.
Un munte pufos isi face aparitia in departare!
Ma cam grabesc la scris, ca-s prea multe si s-ar putea sa mai pierd din aventura, dar vine Andra in ajutor :))
Is it a bird? Is it a plane?!...
Seara, binenteles, cloaca!
26 iulie
Am antrenat gasca sa-i duc si pe ei la cocotz la Cascada Vanturatoarea si sa vada cat e de frumos.
Seara, binenteles, cloaca!
26 iulie
Am antrenat gasca sa-i duc si pe ei la cocotz la Cascada Vanturatoarea si sa vada cat e de frumos.
Capritele s-au inteles de minune cu oitele noastre!
Nu stiam de ce erau asa de prietenoase- suspect... dupa care Andra a observat ca avea esarfa pe jumatate mancata.
Anita se eschiveaza, nu-si risca integritatea hainelor.(o vedem fara naframa)
Am catarat doua trasee 6+, Andra un traseu, Anita un traseu si ghici ciuperca..!? A inceput sa ploua, cate-un pic, acum a stat, norii iar s-au adunat si-a plouat si-a tot plouat, pana cand toti ne-am murat.
A se observa muschii.
Creaturile padurii ne observau de dupa copacei si faceau ochii mari de fiecare data cand mergeam dupa un tufis.
Ziua era cam compromisa si ne-am mai plimbat, am luat doua lubenite de 10 kg :D
27 iulie
Cheile Nerei.
Numai asta aveam in cap asa ca am luat-o din loc dis de dimineata, fiindca vremea tot se arata rautacioasa.
Creaturile padurii ne observau de dupa copacei si faceau ochii mari de fiecare data cand mergeam dupa un tufis.
Ziua era cam compromisa si ne-am mai plimbat, am luat doua lubenite de 10 kg :D
27 iulie
Cheile Nerei.
Numai asta aveam in cap asa ca am luat-o din loc dis de dimineata, fiindca vremea tot se arata rautacioasa.
Peisajul salbatic a trezit si instincte salbatice de mult uitate si, prin urmare, lupta pentru dominatie s-a desfasurat cu urlete de intimidare si cu aruncatul pietrei in stanci- de la distanta!
Cred ca an vazut cu coada ochiului un pui de soparla care-i zicea lui maica-sa ca de mult n-a mai vazut neandearthalieni. Prin urmare: c'est la vie, c'est la guerre, sau Asta-i via, asta-i gara!
Pozele vorbesc de la sine. Minunat loc.
Fallingwater, varianta romaneasca.
Am gasit la un centru de informare o harta a regiunii Domogled, crestele care inconjoara Herculane si ne-am propus sa mergem pana la Grota cu aburi, urmatoarea zi.- unde unii dintre noi se vor simti ca adevarati barbati, dupa lupta de mai devreme.
28 iulie
Andreea, observand cu stupoare ca pana si iarba e mai mare ca ea...
In timp ce cautam Grota cu Aburi, am dat peste faleza de catarat de la Izvorul Munk. Superba zona, ferita de ploaie si umezeala. Unele trasee erau uscate, cu toate ca plouase 3 zile incontinuu. O faleza relativ surplombanta, cu trasee incepand cu gradul 6, pana la 9+. Eram decisi sa ne intoarcem la faleza imediat ce se mai cracaneaza norii.
Numai bine ce am ajuns la Grota cu Aburi s-a starnit o ploaie sanatoasa si a trebuit sa stam, binenteles, in pestera.
Am gasit la un centru de informare o harta a regiunii Domogled, crestele care inconjoara Herculane si ne-am propus sa mergem pana la Grota cu aburi, urmatoarea zi.- unde unii dintre noi se vor simti ca adevarati barbati, dupa lupta de mai devreme.
28 iulie
Andreea, observand cu stupoare ca pana si iarba e mai mare ca ea...
In timp ce cautam Grota cu Aburi, am dat peste faleza de catarat de la Izvorul Munk. Superba zona, ferita de ploaie si umezeala. Unele trasee erau uscate, cu toate ca plouase 3 zile incontinuu. O faleza relativ surplombanta, cu trasee incepand cu gradul 6, pana la 9+. Eram decisi sa ne intoarcem la faleza imediat ce se mai cracaneaza norii.
Numai bine ce am ajuns la Grota cu Aburi s-a starnit o ploaie sanatoasa si a trebuit sa stam, binenteles, in pestera.
"Lush, ne-ai aburit! Si voua va miroase a ceva?..."
Am pozat, am cantat si apoi ne-am cam plictisit sa stam intr-un singur loc, dar inca mai ploua, deci ne-am plictisit in continuare, izolat, uneori cu averse de rasete.
Seara, binenteles, incontestabila piscina. Eram hotarat sa merg zilnic sa fac ture de bazin, scufundari, rezistenta. Desigur ca rezistenta s-a facut mai mult datorita sfortarii de a tine fetele la suprafata, care, in viziunea ochelarilor de scufundari, s-au transformat intr-un monstru cu 6 capete scuipand flacari-pardon, apa- la fiecare pas. Intrecerea s-a facut in lupta dreapta si subsemnatul a castigat- desigur- dupa ce a luat cateva guri de "apa vie" din piscina. De altfel, piscina era plina de harap-albi si alte personaje de basm, cum ar fi Tom -a se citi "Ionel"-Degetel si Cosmin-baiat fin, dar adolescentin- care concurau pentru atentia sirenei Raluca- mai cu colacel, zel, bicepsel sau ce mama avea el. Intr-un final, valurile pricinuite de lupta au alungat biata sirena, care, de frica sa nu se inece, a plecat la vrajit flacai in alta parte.
Am pozat, am cantat si apoi ne-am cam plictisit sa stam intr-un singur loc, dar inca mai ploua, deci ne-am plictisit in continuare, izolat, uneori cu averse de rasete.
Seara, binenteles, incontestabila piscina. Eram hotarat sa merg zilnic sa fac ture de bazin, scufundari, rezistenta. Desigur ca rezistenta s-a facut mai mult datorita sfortarii de a tine fetele la suprafata, care, in viziunea ochelarilor de scufundari, s-au transformat intr-un monstru cu 6 capete scuipand flacari-pardon, apa- la fiecare pas. Intrecerea s-a facut in lupta dreapta si subsemnatul a castigat- desigur- dupa ce a luat cateva guri de "apa vie" din piscina. De altfel, piscina era plina de harap-albi si alte personaje de basm, cum ar fi Tom -a se citi "Ionel"-Degetel si Cosmin-baiat fin, dar adolescentin- care concurau pentru atentia sirenei Raluca- mai cu colacel, zel, bicepsel sau ce mama avea el. Intr-un final, valurile pricinuite de lupta au alungat biata sirena, care, de frica sa nu se inece, a plecat la vrajit flacai in alta parte.
In sfarsit, cu totii am ramas cu ceva de la piscina- unii cu febra musculara, altii cu admiratia copiilor - pentru cele mai mari bombe in apa(Andreea si Andra), ori cu un Sean Connery voleibalist(Simona).
Lucian, sidekick-ul meu, inainte si dupa lupta .
Apoi, tot seara, inconfundabila cloaca :))
29 iulie
Escalada la Izvorul Munk
Dimineata eram decisi cu totii ca trebuia sa inspectam faleza de la Izvorul Munk, mai ales dupa ploitele din ultima perioada. Chiar daca ar fi plouat si azi, faleza era oricum ferita de orice intemperii, caci e surplombata.
Vioi si plini de energie ne-am agatat cu totii de un "avion" care ne zbura catre Afganistan. Deci, primul traseu pe ziua de azi e un 6 Fly to Afganistan, de incalzire si o mansa pentru noii initiati, inclusiv oitele care asteptau behaind si dand din codita sa urce si ele.
Urmatorul traseu urma sa fie un 7+ (Osama) cu ceva pasi mai de forta, dar pe care Andra l-a dovedit in scurt timp. Anita si-a incercat si ea norocul, insa a avut un moment de visare si emotie si a spus Block in sinea ei si numaidecat a ajuns la 5 cm de pamant (asta pentru ca n-a mai avut nici forta sa puncteze la bucla 3, dar nici sa se tina de ea) ridicand-o pe Andra in aer, insasi ea mirata de cazatura. Momentul a fost scurt, subit si din fericire nu s-a inregistrat nici o victima.
Recomandam Anitei si restul initiatilor ca atunci cand simti ca nu mai poti, sa urli in gura mare BLOCK, nu de alta, dar sa nu surprinda filatorul cu "ia de-aici coarda!!"
Je pe Osama, ca Bin Laden era la coada...
Ce se intampla? Ce se intampla?!...
Oaie-1, caprite de munte-0.
Simona are un biscuit in top! Go Simona!
Dupa ce ne-am incercat si pe Bin Laden am abandonat ideea si ne-am retras la corturi de foame.
Nu mai avea nimeni chef de nimic, doar eu eram infipt sa merg la piscina sa inot si ca drept urmare am fortat-o pe Andra cu levierul si am tarat-o impotriva vointei sale sa-mi tina de urat cat ma balaceam singur 30 min inainte de inchidere.
N-am reusit decat sa fac 10 ture pe latime, adica aprox 100 m inot continuu. Stiam ce urmeaza...
O cloaca si un somn pe cinste!!!
30 iulie
Escalada la Km 10
O noua zi, o noua faleza. Topo-ul s-a dovedit de un real folos in gasirea traseelor potrivite pentru noi, care venisem sa ne dam de placere!
Ne-am incalzit pe cateva trasee usoare si am decis cu Andra sa incercam Comanda Vocala 7+/8- de la Sectorul 1. Zis si facut. M-am dus, am pus buclele, ceva nu prea se lega intre bucla 3 si 4, dar am sarit peste, am ajuns la un alt pas intre buclele 5 si 6 care iar nu se lega, dar am sarit si am echipat pana sus.
Andra s-a decis sa incerce in prima faza traseul, descoperind o secventa frumoasa la primul pas, miscari pe care le-am copiat si eu ulterior din lipsa de imaginatie :)), iar urmatorul pas a gasit o priza excelenta la picior unde faci o semi-spagata si te duci la o mare ranga la mana stanga pe care o dublezi si i-o dai frumos, cu incarcare pe dreptul, pana la o alta ranga de sub brad.
Bravo Andra!!
Acum traseul trebuie legat.
L-am legat eu, l-a legat si Andra si a incercat si Anita miscarile, dar cheful nu prea era in floare, mai ales dupa ce filase toata ziua initiatii escaladei :))
Lasa Anita, trebuie si oleaca de voluntariat
Comanda Vocala 7+/8-
For Fun 6-
Easy Go 5
Easy Way 5
Si in aplauzele gastii, Lucian a facut primul sau cap de coarda pe traseul Easy Way.
"Cum te-ai simtit?"
"N-am simtit nimic diferit la cap de coarda, probabil si pentru ca traseul e destul de usor, dar cred ca la un traseu mai dificil se simte psihicul!"
Asa as zice si eu. Prin urmare, daca mai cateri, s-ar putea sa-ti gasesti si serpisorii tai veninosi pe stanca, sau la baza. Poate dai un pupic sarat la o vipera, ca tot ziceai ca ti-e amica.
Apoi, tot seara, inconfundabila cloaca :))
29 iulie
Escalada la Izvorul Munk
Dimineata eram decisi cu totii ca trebuia sa inspectam faleza de la Izvorul Munk, mai ales dupa ploitele din ultima perioada. Chiar daca ar fi plouat si azi, faleza era oricum ferita de orice intemperii, caci e surplombata.
Vioi si plini de energie ne-am agatat cu totii de un "avion" care ne zbura catre Afganistan. Deci, primul traseu pe ziua de azi e un 6 Fly to Afganistan, de incalzire si o mansa pentru noii initiati, inclusiv oitele care asteptau behaind si dand din codita sa urce si ele.
Urmatorul traseu urma sa fie un 7+ (Osama) cu ceva pasi mai de forta, dar pe care Andra l-a dovedit in scurt timp. Anita si-a incercat si ea norocul, insa a avut un moment de visare si emotie si a spus Block in sinea ei si numaidecat a ajuns la 5 cm de pamant (asta pentru ca n-a mai avut nici forta sa puncteze la bucla 3, dar nici sa se tina de ea) ridicand-o pe Andra in aer, insasi ea mirata de cazatura. Momentul a fost scurt, subit si din fericire nu s-a inregistrat nici o victima.
Recomandam Anitei si restul initiatilor ca atunci cand simti ca nu mai poti, sa urli in gura mare BLOCK, nu de alta, dar sa nu surprinda filatorul cu "ia de-aici coarda!!"
Je pe Osama, ca Bin Laden era la coada...
Ce se intampla? Ce se intampla?!...
Oaie-1, caprite de munte-0.
Simona are un biscuit in top! Go Simona!
Dupa ce ne-am incercat si pe Bin Laden am abandonat ideea si ne-am retras la corturi de foame.
Nu mai avea nimeni chef de nimic, doar eu eram infipt sa merg la piscina sa inot si ca drept urmare am fortat-o pe Andra cu levierul si am tarat-o impotriva vointei sale sa-mi tina de urat cat ma balaceam singur 30 min inainte de inchidere.
N-am reusit decat sa fac 10 ture pe latime, adica aprox 100 m inot continuu. Stiam ce urmeaza...
O cloaca si un somn pe cinste!!!
30 iulie
Escalada la Km 10
O noua zi, o noua faleza. Topo-ul s-a dovedit de un real folos in gasirea traseelor potrivite pentru noi, care venisem sa ne dam de placere!
Ne-am incalzit pe cateva trasee usoare si am decis cu Andra sa incercam Comanda Vocala 7+/8- de la Sectorul 1. Zis si facut. M-am dus, am pus buclele, ceva nu prea se lega intre bucla 3 si 4, dar am sarit peste, am ajuns la un alt pas intre buclele 5 si 6 care iar nu se lega, dar am sarit si am echipat pana sus.
Andra s-a decis sa incerce in prima faza traseul, descoperind o secventa frumoasa la primul pas, miscari pe care le-am copiat si eu ulterior din lipsa de imaginatie :)), iar urmatorul pas a gasit o priza excelenta la picior unde faci o semi-spagata si te duci la o mare ranga la mana stanga pe care o dublezi si i-o dai frumos, cu incarcare pe dreptul, pana la o alta ranga de sub brad.
Bravo Andra!!
Acum traseul trebuie legat.
L-am legat eu, l-a legat si Andra si a incercat si Anita miscarile, dar cheful nu prea era in floare, mai ales dupa ce filase toata ziua initiatii escaladei :))
Lasa Anita, trebuie si oleaca de voluntariat
Comanda Vocala 7+/8-
For Fun 6-
Easy Go 5
Easy Way 5
Si in aplauzele gastii, Lucian a facut primul sau cap de coarda pe traseul Easy Way.
"Cum te-ai simtit?"
"N-am simtit nimic diferit la cap de coarda, probabil si pentru ca traseul e destul de usor, dar cred ca la un traseu mai dificil se simte psihicul!"
Asa as zice si eu. Prin urmare, daca mai cateri, s-ar putea sa-ti gasesti si serpisorii tai veninosi pe stanca, sau la baza. Poate dai un pupic sarat la o vipera, ca tot ziceai ca ti-e amica.
In cautare de serpisori, am gasit:
fluturasss...
sssoparla!
Kimbeeeer!
31 iulie
Escalada la Km 10
Ne-am bagat la Sectorul 2 al falezei, insa cheful era cam spart.
Eram cu totii destul de obositi dupa atata cautare de serpisori, inot pana la refuz, dragoste nebuneasca pentru mosneguti suri si vineti (Simona), behait intruna, arsi de soare (Andreea care a adormit instinctiv in conditii aglomerate si nu a bagat de seama ca soarele e prietenul ei cel bun), Andra cu mancarimi de la atatea banane, Anita cu datoria de filator, eu cu degete sparte.
Ne-am dat pe:
La 3 pasi de frigider 6+
Smart 7 (incercare)
Cave 8 (incercare)
Daca nu eram asa de spart la degete, imi iesea Cave, caci legasem secventele cele mai dificile si nu mai ramanea decat sa-i dau un sut de jos, dar bulanu era mort, lumea toata scufunda, armonia se pierdea, asa ca am decis sa-l lasam si om mai reveni noi in Herculane, poate cand nu s-or mai auzi manele din 3 parti la faleza, poate cand n-o mai fi asa aglomerat la cloaca si poate cand ne-om lua liber o luna de zile sa simtim si noi niscai catarare in zona, macar un 9+ sa iasa :))
fluturasss...
sssoparla!
Kimbeeeer!
31 iulie
Escalada la Km 10
Ne-am bagat la Sectorul 2 al falezei, insa cheful era cam spart.
Eram cu totii destul de obositi dupa atata cautare de serpisori, inot pana la refuz, dragoste nebuneasca pentru mosneguti suri si vineti (Simona), behait intruna, arsi de soare (Andreea care a adormit instinctiv in conditii aglomerate si nu a bagat de seama ca soarele e prietenul ei cel bun), Andra cu mancarimi de la atatea banane, Anita cu datoria de filator, eu cu degete sparte.
Ne-am dat pe:
La 3 pasi de frigider 6+
Smart 7 (incercare)
Cave 8 (incercare)
Daca nu eram asa de spart la degete, imi iesea Cave, caci legasem secventele cele mai dificile si nu mai ramanea decat sa-i dau un sut de jos, dar bulanu era mort, lumea toata scufunda, armonia se pierdea, asa ca am decis sa-l lasam si om mai reveni noi in Herculane, poate cand nu s-or mai auzi manele din 3 parti la faleza, poate cand n-o mai fi asa aglomerat la cloaca si poate cand ne-om lua liber o luna de zile sa simtim si noi niscai catarare in zona, macar un 9+ sa iasa :))
Intai isi hipnotizeaza prada,
si aplica tehnica "orice zboara se mananca"!
Sedintele de spiritism din cort devin cunoscute si prin imprejurimi, deci Alexandra are mai multi clienti care vor sa intre in contact cu rudele pierdute in stomacul Simonei.
"Ba fluturas, numai primele 5 minute sunt gratis!"
Lucian, inca neimpresionat de performantele noastre.
1 august
pentru ca deja am scris prea mult si am obosit, ma duc sa ma culc caci am ajuns acasa.
home sweet? home
coautori: subsemnatul si Andra
si aplica tehnica "orice zboara se mananca"!
Sedintele de spiritism din cort devin cunoscute si prin imprejurimi, deci Alexandra are mai multi clienti care vor sa intre in contact cu rudele pierdute in stomacul Simonei.
"Ba fluturas, numai primele 5 minute sunt gratis!"
Lucian, inca neimpresionat de performantele noastre.
1 august
pentru ca deja am scris prea mult si am obosit, ma duc sa ma culc caci am ajuns acasa.
home sweet? home
coautori: subsemnatul si Andra
Comentarii