My Vertical Life

În primul rând mă invit pe mine să mai revizionez câteva dintre acele clipuri care m-au fermecat, în ordinea în care le-am urmărit. https://www.youtube.com/watch?v=prOtgYuLC0E https://www.youtube.com/watch?v=sJMsc8le6_E https://www.youtube.com/watch?v=KExLCJAuTXA Revin cu filmul produs...

Când mintea spune nu și tot mintea spune da, apoi îți dai seama că mintea te minte. Așa pățesc eu. Azi vreau, pot, știu. Mâine tot vreau, dar nu pot că nu știu. Ziua următoare aflu că nu știu deci clar nu pot, deși vreau. Următoarea zi caut să văd ce nu știu ca să pot căci în continuare vreau. Trece încă o zi, aflu mai multe, fac un plan ca să pot, deja am îndoieli dacă mai vreau. Mai trece o zi, aflu și mai multe, mă bucură știința pe care o dobândesc, știu că pot și lucrez spre asta, dar sigur mai vreau? Mai trece o zi, îmi dau seama că aș putea dacă aș ști mai multe și mă lovește... Nu mai vreau. Apoi mai du-te-n pizda mă-tii! Ai să vrei pentru că ai vrut de la început și dacă renunți acum când știi că poți și ai cunoștințele de bază ca să-ți construiești direcția înseamnă că orice ai vrea să faci n-ai să poți. Și nu pentru că nu știi ci pentru că ești prost și te controlează frica. Da, frica de necunoscut. Frica aia de căcat care-ți minte creierul că nu-i bun pentru tine,...

28-29 nov 4 ore bouldering sâmbătă 4 ore escaladă duminică Am plecat cu băieții din Iași, Vali, Alin, Paul, iar Ciprian a venit cu avionul din Sheffield. Motivantă dedicația lui pentru cățărare, comunitate și prieteni. Andreea si Dan au realizat un festival aproape echivalent cu cel din Herculane. Oli a fost amenajatorul principal. Foarte interesant e că după ziua de bouldering am avut o amplă febră musculară, cu toate că m-am antrenat destul de intens in ultima lună, nu pot decât să concluzionez că mă antrenez la o capacitate mai mică decât aș fi crezut. Practic o astfel de testare la concursuri incepe să pară din ce în ce mai reală în evaluarea proprie, mai ales că toamna e spre final cu ploile sale inevitabile și iarna nu prea permite ieșiri la stâncă pentru evaluarea pe traseele de escaladă. Traseele lui Oli de la Maraton au fost, ca întotdeauna, o delectare. Imaginația poate juca feste la multe din ele, însă ce contează e că nivelul general și personal se ridică. La esc...

Mă gandeam zilele trecute cum ar fi să nu știu ce vreau să fac sau să fiu, adică să mă pun în postura unui pierdut în spațiu. Așa că am apelat la bunul meu prieten Goagăl cu întrebarea retorică: Ce să fac cu viața mea? Am primit un răspuns genial wtfshouldidowithmylife Merită o privire. Anul ăsta credeam că-l închei fără îndeplinirea obiectivelor sportive, dar m-am înșelat. Am reușit să parcurg traseul Depresiv 7c+ hard sau 8a soft, din Cheile Bicazului - Acul Singuratic, în 3 ședințe. Am fost surprins de viteza de execuție ținând cont de tehnica de compresie de la pas. Dacă la prima ședință n-am prea înțeles mare lucru din traseu, lucrurile s-au schimbat radical la vizita urmatoare. Cum spunea un mare cățărător după ce a realizat o nouă repetare a traseului Biographie (9a+) din Ceuse, Franța: Climbing is easy. Eu nu știu ce-a fumat băiatul ăla, dar îți spun ca nu e ușor să te cațeri. Nu e ușor pentru că la început ești slab, varză, ultimul anemic, te compari cu cei mai buni ...

Sala de cățărat a murit! Trăiască Sălița de cățărat ! După multe jocuri și compromisuri, promisiuni și minciuni, am reușit împreună cu Vali, Adrian și Kobe să ne unim forțele și să facem o nouă sală de cățărat în Iași. Dupa 40 de zile de muncă aproape zilnică, pe 12 septembrie 2014 am deschis. Nu știu cât de publică va fi, însă toate au un început. E mai mult o sală de antrenament a clubului. Planul e să avem și cursuri pentru copii, cursuri pentru adulți și să încurajăm activitatea în Iași în măsura în care putem face acest lucru. Am investit în pasiune. Abia aștept să reîncep antrenamentele.

iEuro 7b Faleza Criza din Rarau ( 8 sept ) Traseu cu un pas de boulder la inceput si apoi dat din maini si atent la picioare. Am pus buclele, am vazut mutarile si i-am dat sut. Am cazut la prima bucla la pasul de bloc pentru ca m-am pozitionat prost cu picioarele. I-am mai dat un sut si l-am facut. Duminica 9 sept Kobe a reusit parcurgerea unui proiect tot de la faleza Criza, alt sector, si anume traseul "15%" pe care l-a propus cu gradul 8b. Un traseu cu o inclinatie de 30-35 grade surplombat si cu miscari foarte intinse si unele dinamice. Felicitari maestre si sper ca victoria a durat mai mult de 5 minute! Tot duminica mi-am pus buclele si pe DoLear un 7c cu pas la mijlocul traseului. Ma cam usturau degetele si la primul sut am reusit sa intru in pozitia de plecare spre a face secventa de pasi de la mijloc, dar parca plesnea pielea de pe degete si prizele din pas erau si foarte taioase. O buna pozitionare pe picioare ar fi salvat situatia, dar recunosc ca mi-a intra...

Duminica, 2 sept 2012 am legat cel mai greu traseu facut de mine pana acum, un 7b+ de la faleza Criza din Rarau, sub numele "TV alb-negru". Am iesit fara vre-un plan anume in weekend, ci mai degraba sa ma aerisesc si sa-l filez pe Kobe pe proiectul sau din Rarau, 15%, tot de la faleza Criza. De cum am plecat de-acasa, maestru' m-a avertizat ca am sa ma dau pe un traseu dar al carui grad n-am sa-l stiu decat dupa ce-l fac. Am intrat in joc si chiar nu ma mai interesa gradul, caci deja eram fascinat de miscarile tehnice pe care trebuia sa le execut.  La primul sut am ajuns legat pana la ultima bucla de sub top, unde era, de fapt, pasul final, doar ca n-am fost destul de eficient in a-mi conserva energia si forta. La fiecare incercare mai inaintam cu cate o miscare sau ma pozitionam din ce in ce mai bine.  Ii multumesc mult lui Kobe ca m-a sprijinit, sustinut si indrumat la acest traseu, pesemne ca incepe sa-si formeze ochiul si reuseste destul de bine sa recomande tra...

D'apoi plec vreo 2 luni intr-o calatorie si ma gandeam sa impartasesc experienta postand o data pe saptamana, poate, impresii, imagini. Va fi mai degraba si un jurnal de calatorie ca am memoria cam scurta si n-o sa stiu sa povestesc pe urma prin ce-am trecut si ce-am vazut. Asa ca, noua mea casa virtuala: Pierduti in Orizont Va astept pe-acolo!

In sfarsit, Cleo. M-a facut mai mult la psihic ca l-am lungit prea mult timp si am iesit rar sa ma dau pe el. Acu 1 an in septembrie i-am mai dat o incercare, dar fara succes. Weekendul trecut, am iesit cu Andra si Ivona in chei. Eu cu gandul la Cleo, iar fetele cu gand la veselie. Ma simteam foarte optimist si pozitiv, mai ales dupa iesirea fructuoasa de la Sihla unde am facut multiple trasee pe riglete mici si la echilibru si sustinerea intensa al lui Kojak la bolovani. Eram destul de stresat, desi stiam ca pot sa-l fac si ca nu e atat de greu, ca drept dovada ca l-am facut din a doua incercare. Prima incercare a fost pe la ora 12 amiaza, cand soarele batea nebuneste la faleza Raza Soarelui si n-aveam nici o sansa, picioarele mi se umflasera si ma dureau, magneziul parca nu exista, iar veselia din jur imi distragea atentia si focusarea :)) In orice caz, seara pe la 7 am reusit sa-l leg fara probleme si sa ma simt foarte natural pe traseu. Nu am simtit decat o usurare, nu neaparat o r...

Imediat dupa concursul de bouldering de sambata, organizat de Oliver Batir, de la Sala de Catarat , s-au gandit baietii (Kobe, Forest, Alex, Kojac, Paulica) sa mearga la Sihla la un bouldering soft. M-am lipit si eu si Andra si astfel am facut 2 echipe cu 2 masini. Prima grupa erau primii 3 numiti mai sus, iar gasca doi eram restul, cu Kojac la volanul masinii sale noi :D Drumul pana la schit a fost plin de peripetii. Paulica si-a uitat portofelul la OMV in iasi, apoi dupa o scurta pauza in Tg Frumos, in timp ce ne minunam la o bruneta care facea autostopul, Kojac a incalecat o groapa rezultand o pana superba detectata la doar 10 km distanta :)) iuhuu. Deja aveam dubii in privinta iesirii si ne gandeam in gluma sa facem cale intoarsa. Echipa 1 s-a intors imediat dupa noi, ca urmare a apelurilor disperate cum ca nu ne mai vedeau in urma si instalarea panicii gen accident. Iar eu i-am facut lui Kojac o bucurie si i-am murdarit scaunul din fata cu smoala, in speranta ca ma va ierta daca d...

2 saptamani in aer liber. Imediat dupa concursul din Herculane din mai, mi-am propus sa revin aici, totusi nu m-am gandit ca va fi atat de curand :D Planul era o saptamana in Retezat, 2-3 zile la Festivalul de Jazz de la Garana si inca o saptamana prin Herculane. Toate locatiile fiind aproape una de alta, ne-am permis sa ne lefaim in diverse activitati. 19 iulie Ca sa enumar cele doua echipe soc ale excursiei: in coltul din stanga cu multiple medalii de namol, atleti invincibili si kamikaze la scufundari in piscina prezentam pe subsemnatul (gorila alba), Andra (kimbeeer), Julie (veselie), Lucian (serpisor), Simona (mos craciun); in coltul din dreapta cu nenumarate behaituri, comportamente animalice si cu o gandire comuna interactiva prezentam pe Anita (dinamita), Raluca (summer babe), Andreea (oaia nr 1), Alexandra (oaia nr 2), Florina (care acum probabil e in cautare de semnal). Eu am plecat mai devreme din iasi cu echipa mea, cu gandul, in principal, la un popas intre Roman si Piatra...